Exclusive territorial jurisdiction for consumer claims under public-order rules and ex officio raising of incompetence in small-value proceedings

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 30.08.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamanta A.. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 455,81 RON, cu titlul de debit principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat, în esenţă, că între C. S.A şi pârât s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. x/17.11.2015 având ca obiect prestarea de servicii de telecomunicaţii electronice oferite clientului. Această societate a furnizat serviciile contractate şi a emis facturi pe care debitorul nu le-a achitat. A adăugat că pârâtul nu a mai achitat facturile, iar în data de 24.11.2017 s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între D. S.A. şi reclamantă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1.026 şi următoarele din C. proc. civ., art. 1.566 şi următoarele din C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6047/2021 din data de 4 noiembrie 2021, Judecătoria Cornetu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000, precum şi art. 3 C. civ., reţinând că reclamanta este profesionist întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea sa se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale.

A arătat că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, este aplicabil art. 121 C. proc. civ., conform căruia criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect pretenţii este domiciliul consumatorului având calitatea de pârât, care, în cauză, se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Oradea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6001/2021 din 7 decembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că, în speţă, în situaţia în care se reţine calitatea de consumator a pârâtului şi competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului, în cazul unei cereri de valoare redusă, necompetenţa este de ordine privată. A arătat că aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, neputând fi invocată din oficiu de către instanţă.

Astfel, a conchis, faţă de prevederile legale menţionate, că Judecătoria Cornetu, chiar dacă nu ar fi fost competentă teritorial, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze, în această modalitate, de soluţionarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, prin care reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 455,81 RON, cu titlul de debit principal, cu cheltuieli de judecată.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de interpretarea diferită dată tipului dispoziţiilor referitoare la necompetenţă, de ordine privată sau de ordine publică.

Înalta Curte reţine că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de valoare redusă, iar, potrivit dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială fiind stabilită potrivit dreptului comun.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile".

Se observă că, în cazul cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol prevăd că, în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

În cauză, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte că reţine părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa teritorială potrivit dreptului comun.

Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată de părţi ori de către judecător inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Înalta Curte mai reţine că, în cauză, excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Cornetu a fost invocată de instanţă, din oficiu, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, cand părţile ar fi putut pune concluzii, cu respectarea termenului imperativ prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Este important de precizat că reclamanta este profesionist în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 şi al art. 3 C. civ., întrucât aceasta exploatează o întreprindere, exercitând sistematic o activitate organizată ce constă în furnizarea de servicii, iar cererea sa se îndreaptă împotriva persoanei fizice având calitatea de consumator, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale.

Din actele şi lucrările dosarului, respectiv verificările în baza de date DEPABD, s-a constat că domiciliul pârâtei, având calitatea de consumator, este în mun. Oradea, domiciliu care se află în circumscripţia Judecătoriei Oradea.

Pentru aceste considerente, având în vedere că domiciliile consumatorilor având calitatea de pârâţi reprezintă criteriul în raport de care se determină competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect pretenţii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.