Moral damages for reputation infringement: inadmissibility of cassation appeal lacking statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 16 februarie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul valutar de la momentul pronunţării, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie, precum şi obligarea pârâtului la prezentarea de scuze în mod public reclamantei şi la publicarea pe site-ul www.x.ro a dispozitivului hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1178 din 28 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B..

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 1298 A din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1178 din 28 august 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că soluţia instanţei este rezultatul unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de apel şi-a fundamentat aprecierea cu privire la inexistenţa faptei ilicite prin prisma răspunsurilor pe care pârâtul le-a dat la interogatoriu. În ceea ce priveşte susţinerea că pârâtul şi-a asumat aspectele redate în cuprinsul articolului incriminat, instanţa de apel a reţinut că aceasta este infirmată de poziţia procesuală pe care intimatul-pârât a exhibat-o pe tot parcursul procedurii judiciare. Această apreciere a instanţei de apel este infirmată de întâmpinarea depusă de pârât şi de poziţia procesuală adoptată cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de apel ce a avut loc la termenul din 8 octombrie 2021.

Recurenta-reclamantă a precizat că îşi menţine opinia exprimată, în sensul că până la momentul administrării interogatoriului pârâtul nu a negat niciodată că afirmaţiile i-ar aparţine. Ulterior, cu ocazia interogatoriului pârâtul a negat pentru prima dată că afirmaţiile citate în articol i-ar aparţine, ceea ce constituie, practic, o nouă apărare, o nouă poziţie procesuală, ce nu a fost susţinută în termen pe cale procedurală, în cuprinsul întâmpinării formulate în primă instanţă.

Instanţa de apel a ignorat că la termenul de judecată din 8 octombrie 2021, cu ocazia dezbaterilor, intimatul-pârât a confirmat că a lucrat ca reprezentant de presă pentru C. şi pentru domnul D., fiind persoana de legătură cu presa. Aşadar, împrejurarea că intimatul-pârât nu a fost salariat al societăţii E. nu prezintă nicio relevanţă, câtă vreme acesta a confirmat că a reprezentat societatea în relaţia acesteia cu presa, fiind dovedită calitatea acestuia de reprezentant al societăţii în relaţia cu presa.

Pârâtul nu a negat afirmaţiile, ci doar s-a apărat în sensul că nu este el cel care a redactat articolul şi nici cel care a publicat acel articol, ceea ce în mod implicit înseamnă că nu neagă existenţa afirmaţiilor sale, ci doar contribuţia la publicarea acestora.

În continuare, recurenta-reclamantă a arătata că, ignorând modificarea poziţiei procesuale a pârâtului, instanţa de apel s-a limitat la a-şi însuşi considerentele instanţei de fond, fundamentate exclusiv pe baza răspunsurilor la interogatoriu. În această situaţie, susţine că se impunea ca instanţa de apel să încuviinţeze administrarea probei testimoniale, a cărei necesitate a rezultat din dezbaterile în faţa instanţei de fond.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 31 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 6-7 aprilie 2022.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimatul-pârât B., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile generale ale părţii şi susţinerile legate de aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.