Extraordinary appeal nullified for non-legal factual and evidentiary critiques in public property management dispute

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea la respectarea dreptului de administrare al instituţiei reclamante, prin restituirea imobilului pe care îl ocupă în mod abuziv şi retragerea îngrădirilor/grăniţuirilor pe vechiul amplasament, reconstituind astfel hotarul existent anterior.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 194 - 204 C. proc. civ., art. 858, art. 861, art. 865, art. 867, art. 870 coroborate cu art. 560 şi 563 C. civ., art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, art. 112 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 şi H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Conflictul de competenţă:

Prin sentinţa civilă nr. 12 din 7 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 5 din 7 ianuarie 2016 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 55/F din 30 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că obiectul cauzei este o acţiune confesorie în superficie, evaluabilă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 357 din 13 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi cu intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti:

Prin decizia civilă nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 357 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că în mod greşit instanţa de judecată a apreciat probatoriul administrat ce nu relevă că drepturile instituţiei nu se întind asupra imobilului cu privire la care s-au ridicat pretenţii (aspect contestat prin obiecţiunile la raportul de expertiză) - fiind indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de judecată s-a aflat în eroare cauzată de expertiza efectuată în dosar, expertiză ce a identificat în mod eronat imobilul, precizând că imobilul identificat de către expert a făcut obiectul unui alt dosar - respectiv dosarul nr. x/2017, soluţionat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti.

A doua critică formulată, întemeiată de recurentul-reclamant pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează faptul că în mod repetat instanţa a făcut trimitere la adresa Aleea x, şi nu nr. 3, astfel cum a menţionat în precizările scrise. Imobilul revendicat se află între bloc C3 şi bloc C4 şi nu între bloc C4 şi bloc C 5 - cum în mod greşit au reţinut expertul şi instanţa de judecată. Raportat la identificarea clară a imobilului există probatoriul administrat la dosarul cauzei, ce atestă că respectivul imobil aparţine reclamantului şi că, în mod ilegal, pârâta şi-a extins dreptul de proprietate şi asupra imobilului aflat în administrarea reclamantului şi în proprietatea statului.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurentul-reclamant sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 28 martie 2022.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la stabilirea situaţiei de fapt (aspectele legate de faptul că instanţa a făcut trimitere la adresa Aleea x, şi nu nr. 3, astfel cum a menţionat în precizările scrise şi faptul că imobilul revendicat se află între bloc C3 şi bloc C4 şi nu între bloc C4 şi bloc C 5) şi la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile generale ale părţii şi susţinerile legate de aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 721 A din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.