Appeal annulled for lack of legal grounds; ownership claim dismissal and return order upheld

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 14 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta societatea C. S.A., a solicitat să se constate că este proprietara a 28 de categorii de bunuri identificate în anexa cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei să prea bunurile şi, în situaţia în care bunurile nu mai există sau s-au deteriorat, obligarea pârâtei să plătească contravaloarea acestor bunuri.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 563 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi:

Prin sentinţa civilă nr. 601 din 23 mai 2019, Tribunalul Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi:

Prin decizia civilă nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 601 din 23 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată este nelegala întrucât, raportat la probatoriul existent în dosarul cauzei, cuprinde motive contradictorii - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6.

Astfel, în stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel a reţinut că ar fi încercat să probeze dovedirea pretenţiilor din acţiune cu procesul-verbal de inventariere a bunurilor aflate în locaţia Tuluceşti, judeţul Galaţi D. Părinţi în incinta S.C. C. S.A., încheiat la data de 05.11.2013 între lichidatorul judiciar al societarii reclamante şi E. - în calitate de administrator statutar al societăţii reclamante.

Deşi a constatat că exista un proces-verbal de inventariere în data de 29.06.2021, instanţa de apel a reţinut că procesul-verbal de inventariere încheiat la data de 05.11.2013 nu a fost însuşit de reprezentanţii intimatei şi nu a fost întocmit în prezenţa unor terţi, aşa cum susţine lichidatorul judiciar. În realitate lichidatorul judiciar nu a susţinut niciodată că procesul-verbal din 05.11.2013 ar fi fost încheiat în prezenta vreunui reprezentant al pârâtei sau a vreunui terţ, acţiunea de inventariere şi consemnarea acesteia în procesul-verbal făcând parte din atribuţiile lichidatorului judiciar în baza prevederilor Legii nr. 85/2006. Susţinerea instanţei de apel este eronată întrucât dovada bunurilor existente în hală la momentul în care pârâta nu a permis accesul prin blocarea intrării auto cu stabilopozi se face în baza procesului-verbal de inventariere din 29.06.2021 privind bunurile rămase în spaţiu.

Instanţa a reţinut că există o incertitudine privind bunurile rămase în depozit, cu toate că din declaraţiile martorilor reiese că procesul-verbal de inventariere din data de 29.06.2021 a fost încheiat în prezenţa echipajului de poliţie care asista la ridicarea bunurilor pentru evitarea incidentelor, iar din declaraţia dată de persoana vătămată în fata organelor de cercetare penală - în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Galaţi - reiese exact aspectul invocat. Mai mult, procesul-verbal de inventariere a bunurilor rămase se regăseşte în dosarul penal şi nu este contestat.

Modul de formulare a răspunsului la adresa nr. x/10.09.2014 indică indiscutabil că pârâta nu contestă existenta bunurilor consemnate în procesul-verbal a fi ramase în depozit, ci doar se opune ridicării lor. Ca răspuns la adresă, cu adresa nr. x/16.09.2014, pârâta refuză tranşant ridicarea oricărui bun din locaţia în care se aflau bunurile, fără a contesta conţinutul procesului-verbal privind bunurile rămase în depozit, condiţionând ridicarea lor de achitarea debitelor înregistrate la pârâtă de toate societăţile la care administratorul statutar al reclamantei este administrator.

Deşi se constata că după 29.06.2014 nicio persoană împuternicită de reclamantă nu a mai avut acces la spaţiu, instanţa de apel motivează ca "Tribunalul în mod corect a reţinut că nu s-a dovedit în niciun fel ce bunuri ar fi rămas în detenţia pârâtei, doar cele consemnate în procesul-verbal din data de 25.05.2018 întocmit de reprezentanţii părţilor în timpul procesului fiind cu certitudine în depozit la momentul promovării acţiunii". Ori dacă bunurile a căror ridicare s-a solicitat au fost enumerate şi, pe de o parte, reprezentantul legal al societăţii nu a contestat niciodată până la introducerea acţiunii existenţa lor în depozitul societăţii, iar pe de alta parte, în momentul în care s-a încercat ridicarea bunurilor a fost blocat accesul în incintă, motivarea certitudinii/incertitudinii este contradictorie raportat la aspectele parţial reţinute de instanţă.

Aceeaşi contradicţie se manifestă şi în reţinerea faptului că o altă societate ar fi avut acces la bunuri în condiţiile în care din înscrisurile existente reiese că era vorba despre două încăperi distincte fără acces comun sau căi de acces între ele.

De asemenea, deşi se reţine că pârâta în mod constant, atât în scris cât şi prin acţiunile directe, a interzis efectiv ridicarea bunurilor, precum şi faptul că instanţa de apel constată că pârâta recunoaşte existenta unor bunuri în depozit, fără a corobora declaraţiile din dosarul penal cu recunoaşterile directe şi indirecte, motivează certitudinea existentei bunurilor pe baza procesului-verbal încheiat după introducerea acţiunii, deşi prezumţiile simple raportate la expunerea situaţiei de fapt indică o cu totul alta stare.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 25 - 29 martie 2022.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă societatea C. S.A., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, modalitatea de administrare şi interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile generale ale părţii şi susţinerile legate de aspecte ce ţin de stabilirea situaţiei de fapt şi de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Având în vedere considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 84/A din 2 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.