Territorial jurisdiction for forced execution involving a prosecutor-creditor under Article 127 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 16 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, petenta Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea silită împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de mai multe hotărâri judecătoreşti, urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul B..

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj Napoca:

Prin încheierea civilă nr. 3222/CC din 21 martie 2022, Judecătoria Cluj Napoca a disjuns cererea de executare silită cu privire la debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, formând un nou dosar cu nr. x/2022, având ca părţi: petentă Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A., creditor B. şi debitor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În dosarul rămas - cu nr. x/2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., instanţa a reţinut că debitorul Ministerul Economiei şi Finanţelor are sediul în Bucureşti, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - instanţă în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 3012 din 7 aprilie 2022, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerente, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi faptul că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia.

Dispunând disjungerea, Judecătoria Cluj Napoca a reţinut spre soluţionare cererea cu privire la debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Aşadar, judecătoria care a încuviinţat executarea silită cu privire la acest debitor este exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, domiciliul debitorului principal atrăgând competenţa instanţei de executare şi în privinţa celorlalţi codebitori, în condiţiile în care cererea de încuviinţare a executării s-a formulat cu privire la ambii debitori.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petenta Societatea civilă profesională de executori judecătoreşti A. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul B., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de mai multe hotărâri judecătoreşti.

Astfel cum au reţinut ambele instanţe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenţei prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziţii, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului - în speţă fiind doi debitori, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în Oradea şi Ministerul Economiei şi Finanţelor cu sediul în Bucureşti.

Se constată, însă, că creditorul B., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviinţare a executării silite, este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În raport de particularitatea speţei, determinată de calitatea creditorului, în această situaţie devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data la data sesizării organului de executare, respectiv 16 martie 2022, ce stipulează că:

"(1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Din coroborarea dispoziţiilor anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un procuror formulează o cerere de competenţa instanţei de pe lângă parchetul la care acesta activează sau de pe lângă un parchet inferior acestuia, are obligaţia să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de pe lângă parchetul la care îşi desfăşoară activitatea.

Aceasta este şi situaţia din prezenta cauză - creditorul B., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, avea la data sesizării instanţei (16 martie 2022) calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanţa superioară Judecătoriei Oradea.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., acesta avea obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Oradea, lucru pe care în mod legal l-a şi făcut, cu respectarea art. 116 C. proc. civ., sesizând Judecătoria Cluj Napoca.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze primează calitatea creditorului, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.