Competence of enforcement court for incarcerated debtor: place of detention vs. registered domicile

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Oradea, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul execuţional nr. x/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor împotriva debitoarei B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa definitivă nr. 149/C din 2 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2020.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 665 alin. (3) şi art. 666 din C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Oradea:

Prin încheierea nr. 1080 din 14 martie 2022, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că debitoarea este încarcerată la Penitenciarul Gherla, cu sediul în Gherla, judeţul Cluj, iar locul de detenţie este asimilat unui domiciliu forţat.

III. Hotărârea Judecătoriei Gherla:

Învestită prin declinare, Judecătoria Gherla a pronunţat sentinţa civilă nr. 538 din 6 aprilie 2022 prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerente, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 89 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) şi alin. (2) C. civ., la momentul stabilirii competenţei instanţei de executare se impune a se avea în vedere numai domiciliul debitorului ca locuinţă principală a acestuia, astfel cum reiese din evidenţele publice şi cum este reflectat în cartea sa de identitate.

Locul de detenţie (unde debitoarea se află temporar) nu poate fi considerat domiciliu forţat şi nici nu poate fi catalogat drept locuinţă principală şi statornică, cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea transferării într-un alt penitenciar.

Cum domiciliul debitoarei la momentul demarării executării silite, astfel cum a rezultat din evidenţele oficiale DEAPAB interogate din oficiu de instanţă, se află în Oradea, judeţul Bihor, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul dosarului în care s-a ivit conflictul de competenţă îl constituie soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în contradictoriu cu debitoarea B. - aflată în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Gherla.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale, aşa cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. ce definesc instanţa de executare ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile anterior redate, având în vedere situaţia particulară a speţei - în funcţie de domiciliul debitoarei menţionat în evidenţele oficiale (Judecătoria Gherla), respectiv în funcţie de locul de detenţie al acesteia (Judecătoria Oradea).

În C. civ. există dispoziţii distincte cu privire la noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă", astfel:

Art. 87: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Art. 88: "Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară."

Art. 90 alin. (1):

"Reşedinţa va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut."

Art. 91: "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate."

Art. 89 alin. (2):

"Schimbarea domiciliului operează atunci când cel care se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo o locuinţă principală."

În condiţiile în care aceste reglementări legale fac distincţie între "domiciliu" - ca locuinţă principală şi statornică - şi "reşedinţă" - ca locuinţă secundară şi temporară, se impune concluzia că locul de detenţie nu poate fi asimilat unei locuinţe principale şi statornice, respectiv domiciliului debitoarei B., cu atât mai mult cu cât există oricând posibilitatea mutării acesteia într-un alt loc de detenţie decât cel în care s-a găsit la momentul formulării acţiunii.

Se reţine că, în litigiile de executare silită, instituirea regulilor de competenţă are în vedere necesitatea asigurării unei stabilităţi a instanţei de executare pentru desfăşurarea cât mai eficientă a activităţii de executare silită. Raţiunile pentru care legiuitorul a legat competenţa teritorială a instanţelor de executare de adresa de domiciliu sau de reşedinţa debitorului privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deţine se regăsesc la locul unde acesta îşi are locuinţa stabilă.

În speţă, nu se poate aprecia că noţiunea de "domiciliu", în sensul art. 651 C. proc. civ., are ca sferă de cuprindere locul de deţinere în care debitoarea execută temporar o pedeapsă privativă de libertate.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitoarea este încarcerată în Penitenciarul Gherla nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., ce fac referire la domiciliul debitorului.

Instanţa de executare este cea care soluţionează toate contestaţiile şi incidentele privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acesteia, instanţă care nu poate fi în mod aleatoriu schimbată în funcţie de locul unde locuieşte în fapt debitorul.

Prin urmare, având în vedere menţiunile din cuprinsul evidenţelor oficiale, din care rezultă că debitoarea are domiciliul în Oradea, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.