Admissibility of civil revision for conflicting res judicata and compliance with constitutional appeal deadlines

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Revizuirea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, petentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei nr. 181 din 31 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 pct. 1, pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Petentul a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

2. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 236R din 24 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 296R din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs, atât împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi împotriva soluţiei de respingere a cererii de revizuire.

Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat casarea hotărârilor, având în vedere că instanţa a respins toate cererile şi excepţiile formulate de revizuent, refuzând să admită cererea de revizuire a deciziei nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cât şi a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2014.

Soluţiile pronunţate în cauză sunt nule, deoarece nu au fost analizate actele depuse, iar cererile şi excepţiile invocate au fost respinse, iar decizia este inadmisibilă, nemotivată, luată cu refuzul de a examina actele false.

A precizat că trebuie avută în vedere încălcarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa anterioară, prima hotărâre fiind decizia nr. 2361 din 27 octombrie 2003, sentinţa nr. 5269 din 1 iulie 2004 fiind ulterioară.

A solicitat să se constate că recursul este depus în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., cât şi în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, precizând că există motive de ordine publică în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În continuare, a făcut referire la excepţiile ce trebuiau soluţionate prioritar.

A arătat că, având în vedere prevederile art. 510 alin. (2) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cerut ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cererea de revizuire, instanţă pe care o apreciază ca fiind competentă să stabilească, în mod clar, care dintre cele două hotărâri are autoritate de lucru judecat, precizând că instanţele anterioare au refuzat transmiterea excepţiilor de neconstituţionalitate.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză şi procedura de filtru:

Intimata nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 31 martie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea tuturor cererilor legate de actele în baza cărora s-a format prezentul dosar, astfel cum a fost formulată de recurentul-revizuent A., se constată că nu poate determina suspendarea judecăţii, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea facultativă a cauzei - instanţa poate dispune suspendarea "când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel."

Aşadar, pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul acestui text de lege trebuie ca, în afară de îndeplinirea condiţiei de tip obiectiv - începerea urmării penale in personam, să se constate şi îndeplinirea cerinţei ca să fi început cercetarea penală pentru o faptă ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în litigiul civil cu care instanţa a fost învestită.

În speţă, în susţinerea cererii de suspendare a judecăţii, recurentul-revizuent a depus o serie de înscrisuri ce nu fac dovada începerii urmăririi penale. Prin ordonanţa din 9 mai 2016 dispusă în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a cărei copie se regăseşte la fila x volumul III din dosarul de recurs, s-a reţinut soluţia de clasare a cauzei, iar nu aceea de începere a urmăririi penale, astfel cum dispune articolul anterior redat.

De altfel, recurentul-revizuent nu a reuşit să demonstreze nici îndeplinirea celei de-a doua condiţii - aceea a legăturii directe a pretinselor infracţiuni cu prezenta cauză, ce are ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, instanţa de recurs fiind chemată să verifice aspecte de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.

Pentru considerentele prezentate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile suspendării facultative, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de recurentul-revizuent A..

Referitor la excepţia tardivităţii recursului declarat de aceeaşi parte împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen., se constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunţare."

Prin decizia nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că termenul de 48 de ore de la pronunţare, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului, s-a împlinit la ora zero a zilei de 26 martie 2021 (termen calculat pe ore în condiţiile art. 181 C. proc. civ.), iar recursul a fost transmis prin e-mail la 30 mai 2021, cu mult după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Constatând că cererea de recurs a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă cu privire la soluţia de respingere a cererii de revizuire urmează a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Deşi în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate formal ca temei de drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate de recurentul-revizuent sunt susceptibile de încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la greşita aplicare de către instanţa de revizuire a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Trebuie menţionat, totodată, că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altor hotărâri, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

În speţă, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 296R din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 pct. 1, pct. 3, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile din cererea de revizuire vizând pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. - singurul de natură a atrage controlul de nelegalitate, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ. - instanţa de revizuire a reţinut că problema încălcării autorităţii de lucru judecat "nu poate fi rezolvată în cadrul procesual în care decizia a cărei revizuire se cere este cu totul alta (...), neputând fi analizată chestiunea încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri mai vechi printr-o altă hotărâre mai veche, într-un dosar de revizuire în care nu este atacată una din cele două hotărâri presupus potrivnice."

Aşadar, considerentul pentru care instanţa a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire a fost acela că pretinsa contrarietate viza alte hotărâri decât cea a cărei revizuire se solicitase.

Astfel cum reiese din practicaua deciziei recurate, revizuentul, prezent în faţa instanţei, a arătat că decizia nr. 2361/27.10.2003 ar fi potrivnică sentinţei nr. 5269/01.07.2004 - ce se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, hotărârea a cărei revizuire o solicitase era decizia nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurentul-revizuent nu a formulat critici concrete cu privire la considerentele pentru care instanţa de revizuire a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Instanţa nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), ci pentru faptul pretinsa contrarietate vizează cu totul alte hotărâri decât cea care făcea obiect la revizuirii, cum anterior s-a arătat.

Se constată că susţinerile recurentului-revizuent, ce reiterează în mare parte motivele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, îmbracă, în realitate, caracterul unor critici formulate la modul general, împotriva mai multor hotărâri, fiind consemnate în mare parte nemulţumirile părţii cu privire la soluţiile date în litigiile înregistrate pe rolul instanţelor (faptul că au fost respinse de către instanţele de judecată cererile şi excepţiile invocate).

Formularea unor critici prin care sunt prezentate nemulţumirile părţii faţă de modul de soluţionare a cererilor sale, în lipsa unor elemente de fapt şi de drept necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu pot declanşa un veritabil control de nelegalitate, având în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părţii nemulţumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în primul proces.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de recurentul-revizuent A..

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.