Conflict of jurisdiction in civil enforcement resolved by assigning competence to creditor's domicile due to debtor's foreign residence

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia sub nr. x/2021 la data de 05.10.2021, petentul Birou Executor Judecătoresc A., a solicitat executarea silită a titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 3725/2021 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2019, urmare a cererii de executare silită solicitată de creditoarea B., împotriva debitorului C., sentinţă prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale, de către creditoarea B. şi de debitorul C., în vederea recuperării sumelor datorate cu titlu de sultă şi cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 12 octombrie 2021, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

De asemenea, s-a raportat instanţa la dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

A arătat că, aşa cum rezultă din actele dosarului, domiciliul debitorului se află în Ploieşti, str. x, jud. Prahova.

A conchis, având în vedere aceste considerente, că, în cauză, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Ploieşti.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 9053 din 22 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că, în speţă, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. În cauză, a constatat că debitorul, deşi figurează cu domiciliul în România, are locuinţa statornică în Spania şi a conchis că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Slobozia, unde se află domiciliul creditoarei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite a sentinţei civile nr. 3725/2021, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2019, urmare a cererii de executare silită solicitată de creditoarea B., împotriva debitorului C., sentinţă prin care s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale, de către creditoarea B. şi de debitorul C., în vederea recuperării sumelor datorate cu titlu de sultă şi cheltuieli de judecată.

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu interpretarea diferită dată dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., (1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Înalta Curte reţine că, în cauză, debitorul, deşi figurează cu domiciliul în România, are locuinţa statornică în Spania, de mai mult timp, şi anume în D., aşa cum rezultă din cererea formulată de creditoare.

Interesează în cauză noţiunea de domiciliu în fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a tuturor actelor de procedură, îndeplinite în cursul acestuia.

Or, în speţă, având în vedere că este incidentă o competenţă exclusivă, respectiv cea a instanţei de la domiciliul creditorului, în ipoteza debitorului cu reşedinţa în străinătate, Înalta Curte constată că instanţă care este competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Slobozia, în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul creditoarei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.