Solidar liability for concurrent torts under Civil Code Art. 1382 overriding proportional fault limits in civil damages actions.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi B., solicitând obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata următoarelor despăgubirilor în cuantum de 6.127 RON daune materiale şi 200.000 RON daune morale, în favoarea reclamantei A..

În drept, a invocat prevederile art. 1349, art. 1382, art. 1385 - 1388, art. 1391 C. civ., art. 194 şi următoarele şi ale art. 453 C. proc. civ., art. 25, 27 şi art. 28, C. proc. pen., decizia Curţii Constituţionale nr. 387/2015.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 461/F din 3 decembrie 2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta A., împotriva pârâtelor Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi B. şi, în consecinţă, au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.777 RON, cu titlul de daune materiale, suma de 90.000 RON, cu titlul de daune morale şi suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 90/A din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 461/F din 3 decembrie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a menţinut-o.

A obligat pe apelant să plătească intimatei A. suma de 2.500 RON şi intimatei B. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 90/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 1.443, art. 1.460 coroborate cu prevederile art. 1.371 C. civ.

Interpretarea dată de instanţa de fond prevederilor art. 1.443 şi art. 1.460 C. civ., privind răspunderea solidară este în dezacord cu prevederile art. 1.371 C. civ.

Obligaţia solidară reprezintă o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei, astfel că nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres, conform prevederilor art. 1.041 C. civ. În acest sens, a susţinut că în cazul de faţă nu există o obligaţie solidară, recurenta-intimată neputând fi ţinută să plătească întregul prejudiciu, din moment ce fapta săvârşită de aceasta doar a concurat la fapta produsă de pârâta B..

În caz de solidaritate pasivă, sarcina reparaţiei se determină în mod proporţional cu contribuţia fiecăruia la cauzarea prejudiciului, instanţa având obligaţia de a stabili procentual culpa recurentei-pârâte.

În mod greşit, cu încălcarea principiului echităţii, instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă soluţia instanţei de fond raportat la existenţa răspunderii solidare potrivit art. 1.382 C. civ., obligând în solidar pârâţii la repararea prejudiciului.

Fiind vorba despre fapte ilicite distincte, fiecare este legată de o datorie distinctă, iar sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia.

A mai menţionat că, prin decizia penală nr. 1425/A/2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013, s-a stabilit o culpă de 75% în sarcina pârâtei B. şi de 25% în sarcina recurentei. Astfel, recurenta a apreciat că nu se poate stabili un procent mai mare decât cel stabilit de către instanţa penală, deoarece din întreg probatoriul administrat a rezultat culpa sa în procent de 25%.

Instanţa penală a reţinut faptul că, deşi prejudiciul este unic, el a fost cauzat prin două fapte distincte, săvârşite de două persoane diferite, fără ca faptele să aibă legătura între ele.

5. Apărările formulate în cauză:

La 20 august 2021 intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat cheltuieli de judecată în valoare de 2.500 RON, în a căror dovedire a depus chitanţa în original.

6. Procedura de filtru:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 31 martie 2022 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva deciziei civile nr. 90/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cum recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea hotărârii instanţei de apel sub aspectul încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, respectiv art. 1.443, art. 1.460 coroborate cu prevederile art. 1.371 C. civ., şi că obligaţia solidară reprezintă o excepţie de la regula divizibilităţii creanţei, astfel că nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres, conform prevederilor art. 1.041 C. civ., Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecăţii, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce nu se verifică în cauză.

Din cererea de chemare în judecată, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel rezultă ca s-a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata următoarelor despăgubirilor în cuantum de 6.127 RON daune materiale şi 200.000 RON daune morale, în favoarea reclamantei A., că prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond la 28.12.2018, pârâta nu a solicitat decât respingerea acţiunii fără a face vreo referire la stabilirea unui procent din despăgubiri care să fie stabilit în sarcina pârâtelor, deşi a beneficiat de asistenţă juridică.

Or, în raport de obiectul dedus judecaţii, de poziţia procesuală a părţilor, de starea de fapt necontestată, instanţa de apel a reţinut în mod corect şi legal în raport de poziţia procesuală a părţilor de la instanţa de fond că "niciuna din cele două pârâte nu au solicitat în prezentul dosar stabilirea procentuală a culpei fiecăreia", situaţie în care au fost reţinute dispoziţiile art. 1382 C. civ. care prevăd că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidari la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Astfel, s-a reţinut că din "analiza textului de lege evocat, rezultă că este consacrată expres o ipoteză de solidaritate pasivă legală, instituţie reglementată în cuprinsul art. 1443, art. 1460 C. civ., ca şi excepţie de la regula diviziunii datoriei. Potrivit acestui text de lege, în situaţia în care pentru repararea unui prejudiciu răspund în acelaşi timp două sau mai multe persoane, indiferent de temeiul pe care sunt chemate să răspundă, răspunderea lor este solidară faţă de victimă. Având în vedere intenţia legiuitorului prin consacrarea acestei excepţii de la regula diviziuni datoriei, apare evident că răspunderea solidară nu este şi nu poate fi limitată doar la persoanele care răspund pentru o faptă prejudiciabilă, un prejudiciu putând fi cauzat în concurs de două sau mai multe fapte care se săvârşesc simultan ori succesiv. Prin urmare, norma trebuie înţeleasă în sensul că sunt ţinuţi în solidar toţi cei care răspund pentru unul şi acelaşi prejudiciu cauzat. Această interpretare este cea care este conformă tendinţelor actuale susţinute în doctrina juridică privind calificarea unor ipoteze de răspundere pentru fapta altei persoane în care debitorii răspund in solidum pentru prejudiciu cauzat victimei. Următoarele texte normative,respectiv art. 1383 şi art. 1384 C. civ. sunt cele care reglementează raporturile dintre codebitorii solidari şi dreptul de regres al acestora",.

Este real că prin art. 1357 C. civ., coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., se consacră regula de principiu potrivit căruia obligaţia de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, se naşte direct şi nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte, întrucât fiecare răspunde de faptele sale proprii, însă, există şi situaţia legală în care avem pluralitate de persoane răspunzătoare pentru acelaşi prejudiciu, în condiţiile art. 1382 C. civ., care prevede că "Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi în solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat."

Or, raportând cele expuse la litigiul pendinte, faţă de succesiunea faptelor ce au determinat producerea prejudiciului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 1370 C. civ., dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă, în condiţiile ăn care şi dispoziţiile art. 1382 C. civ., stipulează în mod expres că sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat "cei care răspund pentru o faptă prejudicială". În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că în doctrina de specialitate s-a arătat că dispoziţiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală solidară trebuie raportate la situaţia în care prejudiciul suferit de victimă are o pluralitate de cauze, respectiv comiterea a mai multor fapte ilicite de către coautori, complici, etc., prin care victima a fost prejudiciată.

Prin urmare, răspunderea solidară nu poate fi limitată doar la persoanele care răspund pentru o faptă prejudiciabilă, întrucât prejudiciul poate fi cauzat în concurs de două sau mai multe fapte care se săvârşesc simultan ori succesiv, aspecte conturate de altfel şi în litigiul pendinte, evidenţiate şi dezvoltate de instanţa de apel, care în mod legal şi corect a reţinut că interpretarea art. 1382 C. civ., " este conformă tendinţelor actuale susţinute în doctrina juridică privind calificarea unor ipoteze de răspundere pentru fapta altei persoane în care debitorii răspund in solidum pentru prejudiciu cauzat victimei. Următoarele texte normative,respectiv art. 1383 şi art. 1384 C. civ. sunt cele care reglementează raporturile dintre codebitorii solidari şi dreptul de regres al acestora."

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că niciuna din criticile recurentului pârât nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva deciziei nr. 90/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., urmează a fi obligat recurentul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la plata sumei de 2500 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs justificate prin înscrisurile de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva deciziei nr. 90/A din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-pârât Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la plata sumei de 2500 RON către intimata-reclamantă A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.