Exclusive territorial competence for divorce under Art. 915(1) CPC overriding alternative competence for paternity denial via analogous application of Art. 139(4) CPC
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Moinești Court, finding it competent to adjudicate both the divorce and the related action for the denial of paternity. The dispute involved a request for divorce, reversion to the maiden name, and denial of paternity for a minor child, with the parties having been separated for over 19 years and no longer sharing a common residence; the initial court declined jurisdiction to Moinești based on the defendant's domicile, while Moinești initially rejected jurisdiction for the paternity denial, arguing it was private order and requiring the defendant's invocation, before separating the paternity claim from the divorce. The decisive legal basis was the exclusive territorial jurisdiction for divorce under Article 915(1) of the Code of Civil Procedure, which placed the case in the defendant's domicile court, combined with the application of Article 139(4) by analogy to allow joinder of the paternity denial to the divorce proceedings despite the alternative competence rules for filiation matters in Article 113(1)(1), as this ensured a better administration of justice given the minor's effective residence with the mother in a foreign country and the strong factual linkage between the claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 383 C. civ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ; Exclusive territorial competence for divorce under Art. 915(1) CPC overriding alternative competence for paternity denial via analogous application of Art. 139(4) CPC: Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 08.08.2019, sub nr. x/2019, reclamantele A. şi A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, revenirea la numele avut anterior căsătoriei acela de Baciu, tăgada paternităţii minorei A., radierea numelui tatălui din certificatul de naştere al minorei, urmând să poarte numele mamei, acela de Baciu, cu obligarea la plata cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 373, lit. b), art. 383 C. civ., art. 55 Codul familiei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 496 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Focşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
Din cuprinsul rapoartelor de anchete sociale rezultă că reclamanta are domiciliul în prezent în judeţul Buzău, la părinţii săi, iar pârâtul are domiciliul în judeţul Bacău.
A arătat instanţa că, din interpretarea dispoziţiilor art. 126, coroborat cu dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că, în litigiile referitoare la tutelă şi familie, competenţa teritorială este exclusivă.
A conchis că, deoarece din cuprinsul raportului de anchetă socială de la Primăria comunei Balcani, judeţul Bacău rezultă că pârâtul are domiciliul actual în judeţul Bacău, competentă să judece cauza este Judecătoria Moineşti.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Moineşti, prin sentinţa civilă nr. 1376 din 5 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
La termenul din 25 iunie 2021, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect tăgadă paternitate şi radierea numelui pârâtului din certificatul de naştere al minorei A. de capătul de cerere având ca obiect divorţ, dosar înregistrat sub nr. x/2021 având ca obiect tăgadă paternitate.
Instanţa a apreciat că, în speţă, conform art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.
A mai reţinut că, în prezenta cauză, necompetenţa este de ordine privată, nefiind incidentă niciuna din situaţiile prevăzute de alin. (2) al art. 129 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile alin. (3) potrivit căruia în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.
A conchis că, întrucât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, Judecătoria Focşani nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale pentru cererea având ca obiect tăgadă paternitate, consecinţa fiind că urma să soluţioneze această cauză, fiind legal investită.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul acţiunii l-a constituit desfacerea căsătoriei încheiată între reclamantă şi pârât, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, precum şi tăgada paternităţii minorei rezultate din căsătorie şi radierea numelui pârâtului din certificatul de naştere al acesteia. La termenul din 25 iunie 2021, Judecătoria Moineşti a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect tăgadă paternitate şi radierea numelui pârâtului din certificatul de naştere al minorei de capătul de cerere având ca obiect divorţ, dosar înregistrat sub nr. x/2021 având ca obiect tăgadă paternitate.
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de interpretarea dată dispoziţiilor privitoare la soluţionarea cererii de tăgadă a paternităţii.
Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul."
Conform dispoziţiilor art. 113 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.
În cauză, din actele şi lucrările dosarului se observă că părţile sunt despărţite în fapt de peste 19 ani, neavând o locuinţă comună. De asemenea, se reţine din cuprinsul raportului de anchetă socială de la Primăria comunei Balcani, judeţul Bacău, că pârâtul are domiciliul actual în judeţul Bacău.
Astfel, Judecătoria Focşani în mod corect a procedat la declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti, iar această din urmă instanţă a reţinut că este competentă cu privire la capătul de cerere având ca obiect divorţ, având în vedere, domiciliul pârâtului, aflat pe raza celei din urmă instanţe, raportat la competenţa exclusivă stabilită prin art. 915 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea având ca obiect tăgadă paternitate, cerere privitoare la stabilirea filiaţiei, Înalta Curte reţine în cauză aplicabilitatea, prin analogie, a dispoziţiilor art. 139 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cu care, când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se face la acea instanţă.
Se impune a se preciza că locuinţa efectivă a minorei este, aşa cum rezultă din ancheta socială administrată în cauză, aflată la dosarul Judecătoriei Moineşti, împreună cu mama sa, în Italia; aşadar, judecarea cererii de către Judecătoria Focşani, în care se află domiciliul reclamantei, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă, nu ar conduce la asigurarea unei bune judecăţi, întrucât, în mod efectiv, minora nu mai locuieşte acolo cu mama sa.
Pe de altă parte, Judecătoria Moineşti şi-a reţinut deja competenţa în soluţionarea cererii de divorţ, în temeiul dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., iar capetele de cerere deduse judecăţii au o strânsă legătură între ele.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moineşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.