Nullity of cadastral documentation and land registry rectification: appeal quashed for failure to address grounds and case remanded for re-judgment

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 decembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanţii A. şi B., prin mandatar C. şi D., au chemat în judecată pârâţii S.C. E. S.R.L. prin administrator judiciar F., G. şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:

- să constate nulitatea absolută a documentaţiei de actualizare informaţii tehnice recepţionată sub nr x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top. x Păuleşti, cu teren în suprafaţă de 7009 m.p., prin alipirea terenului în suprafaţă de 2338 m.p. de sub nr. top. x Satu Mare cu terenul în suprafaţă de 5658 m.p. de sub nr. top. x Păuleşti;

- să constate nulitatea absolută a încheierii de înscriere a documentaţiei avizate sub nr. x/01.10.2007 cu privire la transcrierea în C.F. nr. x nedefinitivă Păuleşti a nr. top. x Păuleşti, cu teren în suprafaţă de 7009 m.p. rezultat din alipirea terenului în suprafaţă de 2.338 m.p. de sub nr. top. x Satu Mare cu terenul în suprafaţă de 5.658 mp de sub nr. top. x Păuleşti.

- să dispună rectificarea înscrierii de sub B7 din C.F. nr. x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, sistarea C.F. nr. x (adică vechiul C.F. nr. x nedefinitivă Păuleşti);

- obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5.658 mp înscris în C.F. nr. x, nr. top. x Păuleşti şi la predarea posesiei şi folosinţei acestuia prin aducerea lui la categoria de folosinţă anterioară.

Prin sentinţa civilă nr. 4215 din 15 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, valoarea obiectului litigiului depăşind suma de 200.000 RON.

Renunţarea la judecata capătului de cerere privind revendicarea:

La 22 februarie 2019, reclamanţii au depus note de şedinţă prin care au declarat că renunţă la capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului şi obligarea părţilor pârâte la predarea posesiei şi a folosinţei respectivului imobil prin aducerea lui la categoria de folosinţă anterioară, renunţare la judecată despre care instanţa a luat act la termenul de judecată din 28 iunie 2019 .

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 172/D din 14 septembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamanţilor, invocată de către pârâta F., în ceea ce priveşte capetele de cerere în privinţa cărora a fost menţinută învestirea instanţei în urma renunţării parţiale la judecată, şi în consecinţă:

A respins, ca fiind prescrisă extinctiv, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., şi continuată, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A. (decedat în cursul judecăţii), de către succesoarele în drepturi H. şi B., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a documentaţiei de actualizare informaţii tehnice recepţionată sub nr. x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top x Păuleşti, constatarea nulităţii absolute a încheierii de înscriere a documentaţiei anterior menţionate, rectificarea înscrierii de sub B7 din CF x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, precum şi sistarea colii de carte funciară CF nr. x Păuleşti (corespunzătoare vechii coli de carte funciară C.F. nr. x N Păuleşti).

Prin încheierea din 24 noiembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Satu Mare a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta şi dispozitivul sentinţei civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020, în sensul că hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 505/A din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o în tot şi, în consecinţă:

A respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamanţilor, invocată de către pârâta F., în ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii privind rectificarea de carte funciară.

A respins, ca prematură, acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., ambii prin mandatari C. şi D. şi continuată, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A. (decedat în cursul judecăţii), de către succesoarele în drepturi H. şi B. în contradictoriu cu pârâţii F., în calitate de lichidator judiciar al S.C. E. S.R.L. - în faliment şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile 505/A din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, reclamantele B. şi H. au declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentele-reclamante au precizat că au renunţat la soluţionarea capătului de cerere privind revendicarea, astfel încât instanţa a rămas învestită doar cu capătul de cerere privind rectificarea de carte funciară.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului vizând faptul că judecătorul fondului, încălcând principiul disponibilităţii, nu s-a limitat să soluţioneze excepţia prescripţiei în limita propusă de cel care a invocat-o, ci a extins-o cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a unor acte şi operaţiuni juridice, acţiune care este imprescriptibilă. Acest aspect trebuia verificat din perspectiva cererii principale - constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice ce au stat la baza înscrierii a cărei rectificare s-a solicitat.

Potrivit judecătorului fondului, prin renunţarea la capătul de cerere în revendicare s-a renunţat implicit la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare, devenind operante dispoziţiile art. 38 coroborate cu cele ale art. 31 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, cu privire la definirea legală a dobânditorului de bună-credinţă şi a prezumţiei legale care operează în favoarea acestuia.

Instanţa de apel, contrar voinţei apelantei, nu a avut în vedere că nu sunt incidente aceste dispoziţii, deoarece reclamanţii nu au formulat acţiune cu privire la contestarea dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2005 şi nici cu privire la înscrierea acestui drept.

În speţă, acţiunea în revendicare nu este "avangarda juridică" a acţiunii în rectificare, ceea ce presupune că hotărârea judecătorească nu va putea constitui temei pentru rectificarea înscrierii în cartea funciară, motiv pentru care renunţarea la acţiunea în revendicare nu putea genera pierderea beneficiului imprescriptibilităţii.

Reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune ce vizează nulitatea documentaţiei cadastrale ce a stat la baza emiterii şi a înscrierii în cartea funciară a încheierii nr. x din 1 octombrie 2007 de înscriere în cartea funciară a unui fals amplasament a terenului proprietatea intimatei.

Pornind de la împrejurarea greşită, respectiv că instanţa de fond a rămas învestită doar cu o acţiune în rectificare de carte funciară, instanţa de apel a apreciat asupra temeiniciei hotărârii de respingere a acţiunii pe excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în rectificare de carte funciară, lipsind cu desăvârşire din considerente motivarea asupra motivelor de apel invocate de reclamanţi.

Astfel, din motivarea soluţiei de admitere a apelului lipsesc argumentele pentru care nu au fost luate în seamă criticile de netemeinicie care privesc greşita apreciere asupra naturii juridice a acţiunii, cu consecinţa soluţionării limitate a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, doar pe capătul de cerere accesoriu. Nu s-a realizat analiza excepţiei pe principiul cauză-efect, dat de faptul că rectificarea a fost solicitată ca o consecinţă a anulării actelor juridice ce au stat la baza înscrierii în cartea funciară.

Contrar art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ. coroborate cu art. 473 alin. (3) din acelaşi Cod, instanţa de apel nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentele-reclamante au arătat că, pornind de la premisa greşită că instanţa a fost învestită cu o acţiune în rectificare carte funciară, iar nu cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice, soluţia instanţei de apel se dovedeşte a fi consecinţa interpretării şi aplicării greşite a legii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamantele nu revendică terenul proprietatea pârâtei, ci urmăresc sistarea unor înscrieri în cartea funciară, care au fost operate în baza unor acte juridice emise prin frauda legii şi având o cauză ilicită.

Au mai arătat că prematuritatea este o excepţie de fond ce nu poate face obiectul pronunţării instanţei decât în limitele învestirii sale de către una dintre părţi, or, această excepţie nu a fost invocată.

Invocarea prematurităţii din oficiu, în apel, reprezintă o lezare a obligativităţii instituite art. 478 C. proc. civ., având în vedere că soluţia pronunţată tinde la schimbarea cadrului procesual, iar apelul s-a judecat pe un aspect nou, necercetat pe fond, care echivalează cu o nouă pretenţie. De asemenea, se poate pretinde că s-a încălcat principiul non reformatio in peius.

5. Apărările formulate în cauză şi procedura de filtru:

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din 31 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamante este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Prioritar, în ceea ce priveşte configurarea cadrului procesual dedus judecăţii, se impune a fi punctat faptul că reclamanţii B. şi A. (decedat în cursul judecăţii, acţiunea fiind continuată de succesoarele în drepturi H. şi B.) au învestit Tribunalul Satu Mare cu soluţionarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, având următoarele petite:

1 - constatarea nulităţii absolute a documentaţiei de actualizare informaţii tehnice recepţionată sub nr x/01.10.2007 cu privire la crearea nr. top x Păuleşti;

2 - constatarea nulităţii absolute a încheierii de înscriere a documentaţiei avizate sub nr. x/01.10.2007;

3 - rectificarea înscrierii de sub B7 din C.F. nr. x Satu Mare, în sensul radierii acestei înscrieri, sistarea C.F. nr. x (adică vechiul C.F. nr. x nedefinitivă Păuleşti);

4 - sistarea colii de carte funciară CF nr. x Păuleşti (corespunzătoare vechii coli de carte funciară C.F. nr. x N Păuleşti);

5 - obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate a reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 5.658 mp înscris în C.F. nr. x, nr. top. x Păuleşti şi la predarea posesiei şi folosinţei acestuia prin aducerea lui la categoria de folosinţă anterioară.

Prin încheierea din 28 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a luat act de renunţarea la judecată asupra ultimului capăt de cerere, având ca obiect acţiunea în revendicare, instanţa rămânând învestită doar cu soluţionarea primelor patru capete de cerere (având ca obiect constatarea nulităţii absolute a documentaţiilor cadastrale şi a înscrierilor de carte funciară), în privinţa cărora s-a statuat prin încheierea interlocutorie de la termenul din 5 octombrie 2018 că au o existenţă distinctă.

Prin sentinţa civilă nr. 172/D din 14 septembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune al reclamanţilor, invocată de pârâta F., în ceea ce priveşte capetele de cerere în privinţa cărora a fost menţinută învestirea instanţei în urma renunţării parţiale la judecată, şi în consecinţă a respins, ca fiind prescrisă extinctiv, acţiunea civilă formulată de reclamanţi având ca obiect constatarea nulităţii absolute a documentaţiei, constatarea nulităţii absolute a încheierii de înscriere a documentaţiei, rectificarea înscrierii în sensul radierii, precum şi sistarea colii de carte funciară.

În motivarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în urma renunţării la judecată în privinţa capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, s-a renunţat implicit şi la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare din perspectiva dispoziţiilor art. 563 C. civ., devenind astfel aplicabile prevederile art. 38 din Legea nr. 7/1996 coroborate cu art. 31 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Împotriva sentinţei, reclamantele B. şi H. au declarat apel, soluţionat prin decizia nr. 505/A din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ce face obiect al controlului judiciar exercitat în prezenta cale extraordinară de atac.

Revenind la cererea de recurs, prin primul motiv, subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului din apel vizând faptul că judecătorul fondului, încălcând principiul disponibilităţii şi natura juridică a excepţiei, nu s-a limitat să soluţioneze excepţia prescripţiei în limita propusă de cel care a invocat-o, ci a extins-o cu privire la capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a unor acte şi operaţiuni juridice, acţiune care, prin natura ei, este imprescriptibilă.

Exercitând controlul judiciar din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte porneşte de la premisa că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. trebuie interpretate prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., text de lege ce reglementează obligaţia instanţei de a arăta în considerentele hotărârii sale motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor. În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa este obligată să motiveze soluţia pronunţată sub aspectul fiecărui capăt de cerere.

Aşadar, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, să răspundă în fapt şi în drept la toate motivele şi apărările formulate de părţi, să conducă în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv şi să nu se rezume la o înşiruire de fapte şi argumente care exced cadrului procesual, astfel cum a fost configurat în cauza dedusă judecăţii. Numai o astfel de motivare constituie pentru părţi o garanţie împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanţele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanşat prin căile de atac.

În acest sens, din perspectiva art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 477 C. proc. civ., este nelegală nepronunţarea instanţei de apel asupra uneia dintre criticile formulate prin motivele de apel.

Examinând considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile procesuale privind motivarea actului jurisdicţional reprezentat de decizia civilă nr. 505/A din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, fiind fondat motivul de recurs formulat de recurentele-reclamante întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, este de observat că în considerentele hotărârii recurate nu se regăseşte niciun fel de analiză cu privire la criticile formulate de apelantele-reclamante în cuprinsul motivelor de apel referitoare la încălcarea de către prima instanţă a principiului disponibilităţii şi a naturii juridice a excepţiei, din motivarea soluţiei de admitere a apelului şi a respingerii ca premature a acţiunii lipsind argumentele pentru care nu au fost luate în seamă criticile de netemeinicie ce privesc greşita apreciere asupra naturii juridice a acţiunii, cu consecinţa soluţionării limitate a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune doar cu referire la capătul de cerere accesoriu privind rectificarea de carte funciară.

Din considerentele deciziei instanţei de apel, care concluzionează astfel:

"Curtea reţine că acţiunea reclamanţilor, fără o corectă stabilire a cadrului procesual, având în vedere în acelaşi timp interesele legitime ale părţilor din cauză dar şi ale celor neîmprocesuate dar şi dispoziţiile legale invocate mai sus, este prematur introdusă", nu se poate desprinde care a fost raţionamentul juridic avut în vedere de instanţă, raţionament de natură a reflecta soluţia pronunţată - faptul că ar fi fost greşit stabilit cadrul procesual nu însemna că este prematură acţiunea.

Totodată, prin trimiterea repetată în cuprinsul motivării la acţiunea în revendicare, instanţa de apel pare a ignora faptul că reclamanţii au renunţat la capătul de cerere vizând acţiunea în revendicare, astfel cum anterior s-a menţionat.

Omisiunea instanţei de apel de a arăta, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care sunt considerentele pentru care a apreciat că se impune admiterea apelului, cu consecinţa respingerii excepţiei prescripţiei extinctive doar în ceea ce priveşte capătul accesoriu privind rectificarea de carte funciară, pentru ca mai apoi să respingă ca prematură acţiunea, fără a răspunde criticilor formulate de reclamante prin motivele de apel, echivalează cu o necercetare a fondului ce face imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea controlului judiciar.

Lipsa argumentelor care să răspundă motivelor de apel formulate de reclamante şi care să justifice soluţia instanţei de apel, pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, iar vătămarea produsă părţilor nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate.

În raport de elementele conturate, Înalta Curte nu poate reţine că instanţa de apel a realizat o efectivă cercetare a fondului cauzei şi a oferit garanţiile procesuale impuse de exigenţa dreptului la un proces echitabil, recurentele-reclamante din cauză fiind lipsite de o analiză reală şi serioasă a cererii de apel.

Pentru argumentele expuse, ce fac de prisos în acest moment procesual analiza celorlalte critici formulate în calea extraordinară de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., constatând incident motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

În rejudecare, instanţa de apel, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., urmează a răspunde tuturor criticilor formulate de apelantele-reclamante B. şi H. împotriva sentinţei civile nr. 172/D din 14 septembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, printr-o analiză proprie efectivă, clară şi coerentă, de natură a susţine soluţia pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele B. şi H. împotriva deciziei nr. 505/A din 14 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.