Conflict of negative jurisdiction for child custody and support claims based on domicile of the protected person at filing

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la 13 ianuarie 2021, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinţei minorului C. la reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 400 C. civ., exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului, în comun, potrivit art. 397 C. civ., precum şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, în favoarea minorului, în cuantum de 1/3 din venitul net lunar al pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1 Prin sentinţa nr. 1086 din 31 mai 2021, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

S-a constatat că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect cereri ce intră în sfera ocrotirii minorului, care se supun dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., text care reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

S-a observat astfel că persoana ocrotită, respectiv minorul locuieşte cu reclamanta în comuna Tuzla, judeţul Constanţa, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Mangalia.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1583 din 19 octombrie 2021, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a reţinut, în esenţă, prin prisma art. 114 C. proc. civ., că persoana ocrotită, respectiv minorul vizat de cererile reclamantei, locuieşte cu aceasta în comuna Aluniş, judeţul Cluj.

2.3 Prin sentinţa civilă nr. 706 din 11 februarie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Mangalia. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, prin prisma art. 114, art. 192 alin. (2) şi art. 107 C. proc. civ., precum şi art. 92 alin. (1) şi art. 88 C. civ., că la data introducerii cererii minorul locuia în satul Tuzla, judeţul Constanţa, alături de mama sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat stabilirea locuinţei minorului la reclamantă, exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, precum şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.

Ca atare, cererea ce face obiectul prezentului dosar intră în sfera acţiunilor privind ocrotirea persoanei fizice date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie şi care sunt reglementate, din punct de vedere al competenţei teritoriale, prin dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Se reţine, aşadar, că ceea ce interesează în speţă, în determinarea instanţei competentă teritorial a judeca cererea, este domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa, în raport de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul persoanei ocrotite la diferite momente procesuale.

Se observă în acest sens conţinutul art. 92 alin. (1) C. civ., care stipulează în sensul că domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte în mod statornic, precum şi cel al art. 888 C. civ. care prevede că reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară.

Or, în cauză se observă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta şi-a indicat domiciliul, unde locuieşte cu minorul, ca fiind în sat Tuzla, comuna Tuzla, judeţul Constanţa, acţiunii fiindu-i ataşată şi o copie a cărţii de identitate a părţii, prin care se confirmă domiciliul menţionat.

Totodată, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ., procesul începe prin înregistrarea cererii la instanţă în condiţiile legii, această reglementare fiind relevantă în stabilirea competenţei instanţei, competenţă care nu poate fi modificată de fiecare când au loc schimbări de domiciliu.

În atare sens, regula instituită prin reglementarea de drept comun cuprinsă la art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă ulterior sesizării pârâtul îşi schimbă domiciliul, îşi găseşte aplicarea prin analogie.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, fiind fără relevanţă, sub aspectul determinării competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, schimbarea ulterioară momentului sesizării instanţei în privinţa domiciliului persoanei ocrotite (stabilite împreună cu mama sa în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cluj).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.