Revision for conflicting judgments unavailable where prior res judicata was expressly analyzed and rejected

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Decizia atacată

Prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj Napoca prin Primar împotriva deciziei civile nr. 579/A din 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, pe care a casat-o, în tot şi, rejudecând,a admis apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 3190 din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Cluj pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată. A înlăturat din sentinţă şi din decizie orice dispoziţie contrară. I-a obligat pe intimaţii - reclamanţi, în solidar, să plătească recurentului - pârât suma de 3.281,04 RON cheltuieli de judecată în recurs şi apel. A constatat rămasă fără obiect cererea de suspendare a deciziei recurate. A dispus restituirea către recurent a cauţiunii consemnate.

2. Calea extraordinară de atac a revizuirii exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2022, C., A. şi B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, arătând că hotărârea atacată încălcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al primelor decizii pronunţate între părţi.

Astfel, prin decizia nr. 68/R din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins recursul declarat de intimat, iar acţiunea revizuenţilor, prin care au solicitat despăgubiri aferente cotei de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului, pentru perioada 21 decembrie 2015 - 20 decembrie 2017, a fost în mod definitiv admisă.

Prin urmare, curtea de apel s-a pronunţat în mod definitiv cu privire la toate chestiunile litigioase cu privire la dreptul revizuenţilor de a obţine despăgubiri de la intimat pentru beneficiul nerealizat.

Prin decizia atacată s-a statuat în mod contrar, în sensul că revizuenţii nu sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, deşi starea de fapt este identică cu starea de fapt reţinută în dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 68/R/2021.

Au invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Brumărescu c. României (parag. 61), Amurăriţei c. României (parag. 32), Rozalia Avram c. României, (par. 31), Mitrea c. României, (parag. 23) şi Kehaya şi alţii împotriva Bulgariei (parag. 67-70).

Au arătat că în cauză nu este vorba despre remedierea unor greşeli procedurale indiferente, ci despre nesocotirea unui efect important al judecăţilor, care asigură stabilitate acestora şi nici despre extinderea motivelor revizuirii prin interpretarea "extensivă" a textului legal, ci despre interpretarea lui adecvată, corectă, fără a se adăuga şi fără a se înlătura ipoteze din conţinutul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au menţionat că nu prezintă vreo relevanţă care au fost argumentele reţinute prin decizia atacată, având în vedere că aceasta a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat stabilită prin deciziile anterioare, ceea ce conduce la o incertitudine a raporturilor juridice, mai ales ca pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se afla încă două dosare care au ca obiect obligarea intimatului la plata de despăgubiri.

Au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile încuviinţării cererii de revizuire, mai ales cea a triplei identităţi, având în vedere că litigiile anterioare au fost pronunţate între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate şi au avut acelaşi obiect, respectiv obligarea intimatului la plata de despăgubiri pentru beneficiul nerealizat, pentru perioade diferite, dar întemeiate pe aceleaşi dispoziţii legale.

Au considerat că decizia atacată încalcă flagrant şi evident şi decizia nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, precum şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 165/R din 9 februarie 2011 a aceluiaşi tribunal, pentru că statuează contrar celor dispuse prin această ultimă hotărâre.

Au învederat că raporturile juridice dintre părţi sunt reglementate de art. 635-639 C. civ., că intimatul este cel care foloseşte exclusiv şi integral imobilul şi că sunt prejudiciaţi în mod continuu pentru neexercitarea dreptului de coproprietate asupra imobilului.

Au susţinut că prin decizia atacată le-a fost încălcat dreptul de coproprietate pentru ca i s-a permis intimatului să folosească exclusiv şi integral bunul imobil aflat în coproprietate, fără acordul lor şi fără a plăti vreo sumă de bani celorlalţi coproprietari.

De altfel, toate deciziile respectă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cu excepţia deciziei atacate.

Potrivit revizuenţilor, lăsarea nesancţionată a încălcării atât de evidente şi flagrante a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ar face ca incertitudinea asupra drepturilor şi obligaţiilor coproprietarilor imobilului să primeze faţă de principiul securităţii raporturilor juridice, aşa cum acest principiu a fost consacrat şi de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Au susţinut că argumentele invocate prin cererea de revizuire nu se referă la jurisprudenţa neunitară, instituţie care ar face aplicabile dispoziţiile art. 514-521 C. proc. civ., ci la forţa obligatorie a hotărârii judecătoreşti care a fost pronunţată între aceleaşi părţi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 435 din cod.

De asemenea, lăsarea nesancţionată a încălcării flagrante şi evidente a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ar avea, în opinia revizuenţilor, ca efect încurajarea nerespectării unor hotărâri judecătoreşti definitive de către autorităţi, respectiv de către intimat, aspect care de asemenea contravine celor statuate de către Curtea Europeana a Drepturile Omului.

În plus, argumentele revizuirii nu se referă nici la interpretarea diferită a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi care în opinia instanţei care a pronunţat decizia atacată se interpretează în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, având în vedere dispoziţiile de ordine publică care reglementează instituţia autorităţii de lucru judecat, în ambele sale efecte, instituţie care sancţioneze în mod clar şi fără echivoc încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţie s-a dispus comunicarea cererii de revizuire şi s-a fixat termen, cu citare părţi, la 16 martie 2022, termen la care s-a amânat judecata revizuirii pentru data de 25 mai 2022.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Municipiul Cluj Napoca prin Primar nu a formulat întâmpinare, depunând la 15 martie 2022 note de şedinţă, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi:

Prioritar, se constată că prin cererea formulată, revizuenţii au solicitat anularea unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Cluj în soluţionarea unui recurs, pentru motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Se observă că revizuenţii au susţinut contrarietatea deciziei atacate în raport de decizia nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, dar şi în raport de deciziile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 şi nr. 165/R din 9 februarie 2011 ale Tribunalului Cluj, secţia civilă.

Faţă de competenţa instituită prin art. 510 C. proc. civ., urmează a se analiza cererea prin care revizuenţii au susţinut că decizia a cărei anulare se solicită încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziei nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuenţi ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.

Se reţine însă că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menţionat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiţie ce rezultă din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.

Or, această condiţie, care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză. Analizând decizia civilă nr. 430 din 9 decembrie 2021, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 68/R/2021, se constată că în judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 579/A/2021, Curtea de Apel Cluj a analizat susţinerile intimaţilor - reclamanţi (revizuenţii din prezenta cauză), concluzionând că aceştia nu pot invoca cu succes puterea de lucru judecat a deciziei nr. 68/R/2021.

Astfel, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A., B. şi C., în susţinerea pretenţiilor formulate, au invocat, pe lângă dispoziţii ale noului C. civ., şi puterea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare, inclusiv a deciziei civile nr. 68/R/2021.

Ca atare, faţă de temeiul cererii introductive de instanţă, curtea de apel, în soluţionarea recursului declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului, a făcut o amplă analiză asupra aspectului privind autoritatea de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât unul din motivele de recurs viza nemotivarea hotărârii tribunalului în raport cu puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj.

Pornind de la toate aceste aspecte, curtea de apel a constatat că decizia civilă nr. 68/R/2021 s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 637 C. civ., respectiv pe un alt fundament, diferit de cel invocat în litigiul soluţionat prin decizia atacată cu revizuire. Curtea de apel a reţinut că atâta vreme cât considerentele pentru care instanţele anterioare au admis pretenţiile reclamanţilor sunt străine de temeiul invocat în cauză, chestiunile tranşate prin respectivele hotărâri nu se pot opune cu putere de lucru judecat litigiului de faţă. În plus, curtea de apel a reţinut că în decizia nr. 68/R/2021 s-a constatat că ceea ce reclamanţii impută pârâtului nu este folosinţa exclusivă, or în cauza soluţionată prin decizia nr. 430/2021 cererea de chemare în judecată s-a întemeiat, ca şi chestiune de fapt, în mod expres, pe folosinţa exclusivă a pârâtului.

Prin urmare, prin decizia atacată, instanţa a înlăturat excepţia puterii de lucru judecat invocată de revizuenţi în raport de existenţa deciziei civile nr. 68/R/2021.

Astfel, se reţine că, în speţă, prin hotărârea a cărei anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat nu s-au ignorat cele statuate jurisdicţional anterior.

Prin ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în situaţia contrară, dacă părţile s-au prevalat de rezultatul primelor hotărâri, iar instanţa a doua oară învestită a analizat acest aspect, după cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Nu intră în puterea de cenzură a instanţei învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al deciziei nr. 430/2021.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

Or, în cauză, în realitate, revizuenţii, susţinând că nu prezintă vreo relevanţă care au fost argumentele reţinute prin decizia atacată, având în vedere că aceasta a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat stabilită prin deciziile anterioare, sunt nemulţumiţi de modalitatea în care instanţa, prin hotărârea supusă revizuirii, a valorificat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 68R/2021, tinzând la obţinerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Ca atare, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că prin decizia civilă nr. 430/2021, atacată, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere şi decizia civilă nr. 68/R/2021 a aceleiaşi instanţe, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a hotărârii atacate cu deciziile nr. 33/A/2017 şi nr. 165/R/2011 ale Tribunalului Cluj, se observă prevederile cuprinse la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează în sensul că în cazul art. 509 pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Cum în speţă hotărârile definitive indicate drept prim termen al revizuirii au fost pronunţate de Tribunalul Cluj se va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, prin care se invocă contrarietatea deciziei nr. 430/2021 cu hotărâri ale Tribunalului Cluj în favoarea Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de C., A. şi B. împotriva deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Declină competenţa soluţionării cererii de revizuire a aceleiaşi decizii vizând contrarietatea cu decizia nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj şi nr. 165/R/2011 a Tribunalului Cluj în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.