Tax administration barred from recovering fiscal curator remuneration and late-filed summons publication costs as judicial expenses under the Fiscal Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision to reject the tax authority's request for reimbursement of judicial expenses. The dispute involved a challenge to a tax tribunal’s refusal to obligate a debtor company to pay costs for the publication of a summons and the appointment of a fiscal curator, with the appellant arguing these constituted recoverable court fees. The Court held that the fiscal curator’s remuneration is governed by specific provisions in the Fiscal Procedure Code as a service cost advanced by the applicant, rather than a standard judicial expense under the Code of Civil Procedure, and therefore cannot be shifted to the losing party via an analogy to special curator fees. Furthermore, the expense for the newspaper advertisement was not properly substantiated within the statutory deadline, leading to the final confirmation that the tax authority bears these costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, art. 87 alin. (2) C. proc. civ, art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, art. 488 C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 451 alin. (1) C. proc. civ; Tax administration barred from recovering fiscal curator remuneration and late-filed summons publication costs as judicial expenses under the Fiscal Procedure Code: A arătat, contrar celor arătate de instanţa de apel, că onorariul curatorului fiscal este o cheltuială de judecată, asimilabilă onorariului curatorului special, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, respectiv a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 mai 2022
asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 27 mai 2020 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu S.C. A., a solicitat numirea unui curator fiscal pentru pârâtă, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. a) raportat la art. 18 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr. 22 din 4 iunie 2020, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei. A trimis cauza, având ca obiect numirea unui curator fiscal pentru societatea pârâtă, la secţia a II-a civilă din cadrul aceleiaşi instanţe spre competentă soluţionare.
Prin încheierea nr. 28 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă. A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă. A dispus trimiterea cauzei către Curtea de Apel Galaţi în vederea soluţionării conflictului.
Prin sentinţa nr. 19 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect desemnare curator fiscal, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.
2. Hotărârea pronunţată de tribunal
Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis cererea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi în contradictoriu cu S.C. A.. L-a desemnat pe avocat B., în calitate de curator fiscal pentru intimata S.C. A. pentru procedura de executare silită mobiliară a bunurilor ce fac obiectul sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa nr. 874/D/P/2017 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT, bunuri aflate pe teritoriul României. În executarea mandatului, avocat B. va avea atribuţiile prevăzute de art. 58 alin. (3), art. 155 alin. (1) pct. 7 şi art. 87 alin. (2) C. proc. civ.. Onorariul de curator, în sumă de 627 plus 0,5% din valoarea obiectului litigiului, dar nu mai mult de 1.567 RON, va fi avansat de reclamantă.
Prin încheierea nr. 44 din 12 aprilie 2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis cererea de completare dispozitiv formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi. A completat dispozitivul încheierii nr. 3 din 18 ianuarie 2021 şi, în consecinţă, a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
3. Decizia pronunţată de curtea de apel
Prin decizia nr. 131/A din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii nr. 44 din 12 aprilie 2021 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.
4. Calea de atac a recursului formulată în cauză
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, schimbarea, în parte, a încheierii atacate în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Invocând încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi aprecierea eronată a probelor în cauză, recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.
A arătat că dovezile privind efectuarea cheltuielilor de judecată constând în extrasul din cotidianul naţional, însotit de factură, au fost depuse la dosarul cauzei cu adresa nr. x/3.08.2020, dar si cu adresa nr. x/20.11.2020.
Pe de altă parte, potrivit recurentei, chiar în ipoteza în care la dosarul cauzei nu s-ar fi aflat până la data închiderii dezbaterilor factura, ci numai anunţul publicat în jurnal, astfel cum a reţinut instanţa de apel, extrasul din ziarul naţional, conţinând citarea pârâtei, făcea singur dovada deplină a efectuării cheltuielilor de publicare.
A menţionat că extrasul din cotidianul naţional, însotit de factură, au fost depuse de două ori la dosarul cauzei, până la data închiderii dezbaterilor, iar a treia oară au fost anexate şi cererii de completare dispozitiv.
A considerat că este neconformă cu realitatea reţinerea instanţei de apel cu privire la faptul că cererea de includere în cheltuielile de judecată a onorariului curatorului fiscal a fost formulată pentru prima dată în apel, având în vedere că prin acţiune s-a solicitat, în mod generic, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
A arătat, contrar celor arătate de instanţa de apel, că onorariul curatorului fiscal este o cheltuială de judecată, asimilabilă onorariului curatorului special, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, respectiv a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015.
A considerat că instanţa de apel nu a efectuat o analiză corectă a tuturor probelor administrate, a temeiurilor legale si a susţinerilor reclamantei.
5. Apărările formulate în cauză
Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:
Criticile formulate de recurentă privind greşita menţinere de către curtea de apel a soluţiei tribunalului, prin care s-a respins cererea reclamantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pot fi subsumate pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că se susţine încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept procesual.
Motivele recursului însă nu pot fi primite, neavând fundament juridic.
Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, admiţând cererea de numire a unui curator fiscal formulată de reclamantă, a stabilit în sarcina acesteia obligaţia avansării onorariului de curator, în suma indicată.
Prin cererea de completare a dispozitivului încheierii nr. 3/2021 a tribunalului, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi a solicitat completarea hotărârii cu menţiunea obligării pârâtei la plata sumei de 49,19 RON reprezentând cheltuielile de judecată efectuate cu publicarea anunţului pentru îndeplinirea procedurii de citare într-un cotidian naţional.
Se observă astfel, pe de o parte, că soluţia avansării onorariului de curator de către reclamantă nu a fost contestată de către aceasta, împotriva încheierii nr. 3/2021 nefiind exercitată vreo cale de atac.
Pe de altă parte, pe calea cererii de completare dispozitiv formulată de recurentă în temeiul art. 444 C. proc. civ. se poate solicita completarea hotărârii atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cum a fost cazul în speţă, tribunalul omiţând a se pronunţa asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
În acest cadrul procesual este corectă reţinerea curţii de apel prin decizia atacată potrivit căreia cererea de includere a cheltuielilor de judecată a onorariului de curator fiscal reprezintă o cerere nouă făcută pentru prima dată în apel.
Nu pot fi primite astfel susţinerile recurentei prin care a considerat că este neconformă cu realitatea această reţinere a instanţei de apel având în vedere că prin acţiune s-a solicitat, în mod generic, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Se observă astfel că faptul că prin acţiunea formulată, având ca obiect numirea unui curator fiscal în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, reclamanta a solicitat şi acordarea cheltuielilor de judecată nu presupune şi cheltuielile la care a fost obligată prin încheierea nr. 3/2021.
Onorariul curatorului stabilit prin respectiva încheiere nu intră în categoria cheltuielilor de judecată la care se referă art. 451 alin. (1) C. proc. civ., având un regim juridic special, reglementat prin dispoziţiile art. 19 alin. (2) Legea nr. 207/2015.
Acest text de lege prevede că pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătoreşti, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
Or, în cauză, prin încheierea nr. 3/2021, tribunalul a hotărât ca onorariul de curator să fie avansat de către reclamantă, iar această soluţie nu a fost contestată.
Totodată, se reţine că sunt eronate susţinerile recurentei potrivit cărora onorariul curatorului fiscal reprezintă o cheltuială de judecată, asimilabilă onorariului curatorului special, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Contrar susţinerii recurentei, se observă că textul de lege la care face trimitere recurenta reglementează remuneraţia curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi art. 167 C. proc. civ., stipulând în mod expres includerea sumelor avansate cu acest titlu în cheltuielile de judecată care vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.
Or, cheltuielile solicitate în prezentul litigiu fac parte din procedura numirii curatorului fiscal şi sunt reglementate prin art. 19 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, între aceste prevederi neputându-se face o similitudine prin analogie.
Mai mult, textul cuprins la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., în baza căruia recurenta solicită acordarea cheltuielilor de judecată, stipulează în ce constă cheltuielile de judecată, respectiv taxe judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 300 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.
În acest cadru legislativ, este evident că în lipsa unui text de lege prin care să se includă expres cheltuielile cu onorariul curatorului fiscal în cheltuielile de judecată (cum este cazul reglementat prin art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013) acestea nu pot intra în respectiva categorie, acest onorariu reprezentând, aşa cum a constatat curtea de apel, contravaloarea unui serviciu ce urmează a fi prestat de către curator şi pentru recuperarea căruia reclamanta are deschisă o altă cale.
Nici susţinerile recurentei privind eronata menţinere de către curtea de apel a soluţiei tribunalului de respingere a cererii de completare a încheierii nr. 44/2021 cu acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea anunţului publicat în ziar pentru îndeplinirea procedurii de citare cu intimata nu pot fi primite.
Curtea de apel a constatat astfel, prin prisma art. 444 C. proc. civ., că este corectă soluţia tribunalului de admitere a cererii de completare a dispozitivului încheierii nr. 3/2021, în condiţiile în care respectiva instanţă a omis a se pronunţa asupra cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte însă solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 49,19 RON, se constată că în mod corect curtea de apel a constatat, contrar celor susţinute de recurentă, că înscrisurile doveditoare ale respectivei cheltuieli au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 452 C. proc. civ.
Ca atare, în mod legal a fost constatată corectă soluţia tribunalului de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloare anunţ ziar având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada acestora în termenul legal procedural.
Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 131/A din 27 septembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.