Lease/concession of 1,290 ha pastureland refused; claimant fails to prove functional livestock farm, appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 7 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Domeniului Statului, obligarea pârâtei să concesioneze reclamantei, prin metoda atribuirii directe, o suprafaţă de teren cu destinaţie agricolă, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 249/2003 actualizată, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de la punctul b din Normele metodologice de aplicare a acesteia, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei să concesioneze, prin metoda atribuirii directe, o suprafaţă de teren cu destinaţie agricolă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 249/2003 actualizată, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de la punctul c din Normele metodologice de aplicare, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 5000 euro/zi de întârziere începând de la data introducerii acţiunii şi până la încheierea contractului de concesiune.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 96 lit. a) C. proc. civ., art. 1528, art. 1530 C. civ., Legea nr. 249/2003, Hotărârea Guvernului nr. 354/2005, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 644/2009, punctele a, b şi c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 249/2003.

Prin sentinţa nr. 3180 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 363 din 22 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.

La soluţionare apelului declarat împotriva acestei sentinţe, prin încheierea de şedinţă nr. 1 A din 10 ianuarie 2019, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea dosarului, în vederea repartizării, unei secţii civile a Curţii de Apel Bucureşti care soluţionează litigii cu profesionişti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 8 februarie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 26 din 16 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei material procesuale. A declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea secţiei a III-a civile a Curţii de Apel Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata apelului şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin decizia nr. 1633 din 4 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cauza a fost reînregistrată la data de 2 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2019*.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia nr. 837 A din 24 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului.

5. Calea de atac a recursului formulată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru motive subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de apel este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, reţinând o situaţie în sens contrar textelor de lege invocate şi analizând doar o parte din motivele de apel invocate de către reclamantă.

În acest sens, a arătat că, deşi instanţa de apel a făcut referire la art. 771 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor de deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, la art. 2 alin. (2), art. 18, art. 221 alin. (2) din această lege, la Ordinul nr. 804/2005 prin care au fost aprobate Instrucţiunile privind stabilirea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005 a concluzionat, în mod greşit, că recurenta nu poate beneficia de dispoziţiile legale pentru atribuirea terenului de 1290,44 ha teren cu destinaţie agricolă.

A opinat că soluţia instanţei este una greşită, întrucât motivează soluţia pe dispoziţiile art. 771 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, text legal care permite recurentei atribuirea directă a suprafeţei solicitate.

Referitor la contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, recurenta a arătat că în cursul anului 2014 a formulat o cerere către Agenţia Domeniilor Statului Timiş prin care a solicitat să i se comunice dacă societatea poate fi beneficiara Legii nr. 268/2001.

În continuare, recurenta a prezentat etapele încheierii respectivului contract între Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de concedent şi S.C. A. S.R.L., în calitate de concesionar, al cărui obiect "îl constituie transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 5.1 ha teren neagricol, având categoria de folosinţă curţi, construcţii, identificată în C. civ. 755, situată pe teritoriul administrativ Jamu Mare, judeţul Timiş, de la S.C. B. S.A. Clopodia, judeţul Timiş, pe perioada existenţei activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevenţe, în conformitate cu obiectivele Concedentului".

A mai precizat că la data de 14 august 2015 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de concesiune prin atribuire directă nr. 07/21.05.2015, prin care a fost modificată doar secţiunea în care era prevăzut obiectul contractului şi anume s-a introdus numărul cărţii funciare corespunzătoare imobilului, suprafaţa de 5.1 ha de teren fiind înregistrată cu nr. de C.F. x.

Conform extrasului de carte funciară nr. x/27.01.2016, pe suprafaţa de 5.1 ha de teren neagricol se află 4 construcţii, şi anume: CI - cu destinaţia construcţii industriale şi edilitare, având suprafaţa de 127 mp; C2 - cu destinaţia construcţii industriale şi edilitare, având suprafaţa de 122 mp; C3 - cu destinaţia construcţii industriale şi edilitare, având suprafaţa de 339 mp; C4 - cu destinaţia construcţii industriale şi edilitare, având suprafaţa de 317 mp.

În procesul-verbal nr. x/9.04.2015 întocmit de comisia deplasată la faţă locului, reprezentantă a Agenţiei Domeniilor Statului - Reprezentanţa Teritorială Timiş, s-a reţinut că în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 26 februarie 2015, S.C. A. S.R.L. a cumpărat imobilele constând în fundaţii, categoria construcţii industriale şi edilitare în suprafaţă totală de 905 mp şi că reprezentantul societăţii a precizat că urmare a furturilor săvârşite de autori necunoscuţi clădirile s-au degradat în totalitate, cu ocazia controlului fiind constatat că din structura clădirilor au rămas doar fundaţiile, unele reprezentând aspecte de platformă betonată.

Astfel, chiar Agenţia Domeniilor Statului a recunoscut că recurenta a cumpărat imobile construcţii în suprafaţa totală de 905 mp, adică suma suprafeţelor (127 mp, 122 mp, 339 mp, 317 mp) celor 4 imobile identificate în C.F. nr. x, intabulate în cartea funciară la categoria construcţii - C1, C2, C3, C4.

De asemenea, prin încheierea actului adiţional nr. x/14.08.2015 şi modificarea contractului de concesiune nr. x/21.05.2015, în sensul introducerii numărului cărţii funciare a imobilului, Agenţia Domeniilor Statului a recunoscut că pe suprafaţa de teren concesionată se află inclusiv construcţiile identificate în cartea funciară cu nr. x şi nr. x.

În plus, adeverinţa nr. x/12.01.2017 eliberată de către Primăria Jamu Mare la cererea recurentei, face dovada că pe imobilul identificat în CF nr. x Jamu Mare există 4 construcţii CI, C2, C3, C4, proprietatea recurentei, iar C3 şi C4 în perioada existenţei S.C. B. S.A. Clopodia au reprezentat grajduri.

În procesul-verbal nr. x/20.02.2002 se prevede expres faptul că vânzarea s-a făcut la preţul de 143.157.806 RON, iar conform raportului de evaluare întocmit de S.C. C. S.A., ferma 5 - Dealuri a fost evaluată la preţul de 122.174.708 RON.

Recurenta a susţinut că nu se poate reţine afirmaţia ADS, conform căreia ferma vândută este una vegetală, deoarece aceasta a fost evaluată la valoarea de 222.019.464 RON şi, în plus, din toate actele existente la dosar, rezultă că destinaţia fermei este una zootehnică. De asemenea, în acelaşi proces-verbal se menţionează faptul că activele sunt identificate sumar, în momentul vânzării, C3 şi C4 regăsindu-se pe terenul aferent fermei încă din anul 1958.

Drept dovadă, recurenta a depus la dosar şi declaraţii pe proprie răspundere ale numiţilor D. şi E., autentificate.

Existenta celor 2 grajduri şi identificarea lor cu C3 şi C4 rezultă şi din adeverinţa nr. x/12.01.2017 eliberată de Primăria Jamu Mare prin care se menţionează în mod expres că C3 şi C4 în perioada existentei S.C. B. S.A. Clopodia au reprezentat grajduri.

În concluzie, având în vedere documentele depuse la dosar, recurenta a cumpărat imobilul înscris în CF x Jamu Mare, nr. crt. A1.1, nr. cadastral/nr. topografic x-C1, constând în fundaţii, categoria construcţii industriale şi edilitare în suprafaţă de 127 mp, nr. crt. A1.2, nr. cadastral/nr. topografic x-C2 constând în fundaţii, categoria construcţii industriale şi edilitare în suprafaţa de 122 mp, nr. crt. A1.3., nr. cadastral/nr. topografic x-C3, constând în fundaţii, categoria construcţii industriale şi edilitare în suprafaţa de 339 mp, nr. crt. A1.4, nr. cadastral/nr. topografic x-C4 constând în fundaţii, categoria construcţii industriale şi edilitare în suprafaţa de 317 mp.

A arătat că, de altfel, nu ar fi putut intabula respectivele construcţii dacă nu ar fi avut documente doveditoare cu privire la titlul de proprietate deţinut.

Referitor la autorizaţiile necesare pentru încheierea contractului de concesiune având ca obiect terenul cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 1290,44 ha, recurenta a arătat că, potrivit Normelor interne privind aplicarea prevederilor Legii nr. 249/2003, Hotărârii Guvernului nr. 354/2005 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 644/23.10.2009, "În vederea încheierii contractelor de concesiune, prin metoda atribuirii directe, conform Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor H.G. nr. 354/2005, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin ordinul de mai sus menţionat, investitorii vor întocmi şi depune la sediul ADS Bucureşti o documentaţie care va cuprinde, în funcţie de natura bunului achiziţionat, următoarele documente: b) pentru persoanele juridice - deţinători legali de active (capacitaţi de producţie zootehnice [ .. ]".

În continuare, sunt prevăzute documentele necesare în vederea încheierii contractului de concesiune, prin metoda atribuirii directe, recurenta precizând că în dosarul depus la Agenţia Domeniilor Statului a îndeplinit toate formalităţile necesare şi a enumerat în cuprinsul cererii de recurs actele doveditoare pentru calitatea de deţinător legal de active, precum şi celelalte acte depuse la dosarul respectiv.

Având în vedere cele expuse anterior, potrivit recurentei reiese că a îndeplinit toate formalităţile necesare pentru încheierea contractului de concesiune cu privire la suprafaţa de 1.290,44 ha, teren cu destinaţie agricolă.

Referitor la caracterul agrozootehnic al fermei, recurenta a arătat că instanţa a reţinut în mod greşit că activele deţinute de recurentă aparţin fermei vegetale, iar nu unei ferme zootehnice, ferma Dealuri, astfel cum apare aceasta în raportul de evaluare din 2002.

În opinia recurentei, instanţa de apel nu a analizat în niciun fel această situaţie, iar interpretările date sunt confuze şi eronate. Instanţa de apel a reţinut că recurenta nu a dovedit neechivoc că a cumpărat active şi că ar fi funcţionale. Faţă de această statuare, recurenta a susţinut că nu se poate explica concesiunea fermei zootehnice, în baza căreia s-a solicitat atribuirea unui teren agricol pentru asigurarea necesarului de hrană pentru animale. Câtă vreme s-a realizat concesiunea pentru activele menţionate în contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, tocmai în baza acestei concesiuni, recurenta avea dreptul de a i se atribui teren pentru efectivul de animale deţinut.

În raport de art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa şi având în vedere că în anexa nr. 1 a aceluiaşi act normativ sunt enumerate societăţile comerciale pe acţiuni deţinătoare de terenuri agricole şi terenuri de sub luciu de apa, B. regăsindu-se la punctul 581, recurenta susţinut că rezultă că ferma cumpărată este una zootehnică, iar nu vegetală, cum s-a susţinut de către intimată, concluzie preluată şi de instanţa de fond în mod eronat, fără a analiza detaliat înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Anexa nr. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, conţine lista societăţilor comerciale care se înfiinţează prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat, la punctul 153 regăsindu-se B. S.A., având ca obiect de activitate producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice.

De asemenea, recurenta a formulat către Consiliul Judeţean Timiş adresa nr. x/31.08.2017 cu privire la imobilul curţi construcţii identificat cu nr. cadastral x în CF nr. x Jamu Mare, prin care a solicitat informaţii din arhiva instituţiei privind funcţionarea anterioară deţinută de imobilul identificat mai sus. Consiliul Judeţean Timiş, prin Serviciul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, a răspuns prin adresa nr. x/11.09.2017 şi a transmis înscrisuri care evidenţiază alcătuirea perimetrului construibil al localităţii şi Trupul F - Ferma 5 Zoo, IAS Jamu Mare.

Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - Serviciul Fiscal Orăşenesc Deta, prin adresele nr. x/31.01.2017 şi nr. y/9.02.2017 a confirmat cumpărarea fermei aparţinând S.C. B. S.A. Clopodia de către S.C. F..

Astfel, S.C. F. S.R.L. a cumpărat de la S.C. B. S.A. Clopodia o fermă zootehnică, aceasta neputând fi de altă natură, având în vedere că obiectul de activitate al S.C. B. S.A. era producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice.

În plus, expertiza extrajudiciară având ca obiect auditarea istoricului documentelor privind imobilul cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară x DAT Jamu Mare, efectuată de G., Autorizaţie C.A.F.R. 4128/2011, prin răspunsul la obiectivul nr. 2 descrie destinaţia avută de imobilul cu nr. cadastral x. Astfel, se poate observa că ferma cumpărată de recurentă a fost zootehnică pe tot parcursul existenţei sale.

Astfel, analizând art. 3 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice care defineşte activul, precum şi realitatea de fapt, în opinia recurentei rezultă fără niciun dubiu că ferma cumpărată este un activ.

Referitor la autorizaţia de construire nr. x/21.08.2015, recurenta a arătat că la data de 15 iulie 2015 a formulat cererea nr. x către Consiliul Judeţean Timiş privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru lucrări de tip h) anexe gospodăreşti ale exploataţiilor agricole:

"fermă zootehnică şi podoc" (construire saivane) în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea a fost formulată pentru autorizarea lucrărilor de construcţii pe suprafaţa de 656 mp, adică pentru reconstruirea grajdurilor aferente C3 (339 mp) cu nr. cadastral x şi C4 (317 mp) cu nr. cadastral x. Recurenta a argumentat anterior faptul că a cumpărat imobilul înscris în CF x Jamu Mare, imobil care este compus din CI, C2, C3 şi C4, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

Recurenta a evocat dispoziţiile art. 6 alin. (4) şi art. 7 din Legea nr. 51/1991 potrivit cărora pentru a obţine o autorizaţie de construire sunt necesare mai multe documente, printre care şi "dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii".

Ca urmare a cererii nr. x/15.07.2015, Consiliul Judeţean Timiş i-a eliberat autorizaţia de construire nr. x/21.08.2015, prin care a fost autorizată să construiască saivane pe suprafaţa de 656 mp, suprafaţa aferentă C3 cu nr. cadastral x şi C4 cu nr cadastral x.

În concluzie, în vederea exploatării şi punerii în funcţiune a imobilului cumpărat, precum şi a suprafeţei concesionate, la destinaţia avută în vedere, respectiv destinaţie agrozootehnică, recurenta a realizat investiţii, în vederea repunerii în funcţiune a fermei, motiv pentru care a solicitat şi i s-a eliberat autorizaţia de construire nr. x/21.08.2015.

A susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod greşit că activele nu erau funcţionale, în condiţiile în care recurenta, în baza construcţiilor reamenajate, a cumpărat şi efectivul de animale, solicitând atribuirea terenului de 1290,44 ha menit să asigure hrana acestora.

În opinia recurentei, instanţa a ignorat faptul că prin procesul-verbal nr. x/11.07.2017, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 249/2003 a respins cererea sa de concesionare a suprafeţei de 1290,44 ha pe motivul că nu ar face parte dintr-un activ zootehnic, respectiv nu a aparţinut unei ferme cu destinaţie zootehnică. Astfel, la data solicitării de atribuire a terenului în cauză, recurenta îndeplinea condiţia de deţinere a unui activ funcţional, care fusese reabilitat în baza autorizaţiei de construire nr. x/21.08.2015, iar motivul refuzului nu s-a bazat pe nefuncţionalitatea activelor, ci pe caracterul activului deţinut.

În concluzie, recurenta a arătat că:

- i-au fost respinse toate solicitările privind încheierea unui contract de concesiune prin metoda atribuii directe a unei suprafeţe de 1.290,44 ha teren cu destinaţie agricolă în baza activului fermă zootehnică plus padoc şi a efectivului de 7.000 capete ovine, din localitatea Jamu Mare, judeţul Timiş, deşi îndeplinea condiţiile legale pentru a încheia un contract de concesiune prin metoda atribuirii directe, astfel cum rezultă din textele legale menţionate şi actele depuse la dosar;

- obiectul contractului de concesiune nr. x/21.05.2015 îl constituie transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 5,1 ha teren neagricol, având categoria de folosinţă curţi construcţii. Exploatarea şi întreţinerea suprafeţei de 5,1 ha nu poate fi făcută decât având în vedere destinaţia iniţială a imobilului, care a făcut parte din patrimoniul B. S.A. - societate având ca profil producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice - Jamu Mare (Hotărârea Guvernului nr. 194/1991 - poziţia 153). Este motivul pentru care recurenta a concesionat terenul, a cumpărat construcţiile aferente, a realizat investiţia constând în cumpărarea efectivului de animale, aferent fermei zootehnice, a solicitat autorizarea executării construcţiilor, în sensul redresării fermei. Toarte aceste demersuri au fost realizate în ideea îndeplinirii obiectului contractului de concesiune nr. x;

-autorizaţia de construire nr. x/21.08.2015, precum şi documentele aferente acesteia, au în vedere lucrări de tipul anexelor gospodăreşti ale exploataţiilor agricole "ferma zootehnica şi padoc" (construire saivane). O astfel de autorizaţie nu s-ar fi emis dacă nu erau îndeplinite condiţiile legale şi dacă solicitarea nu se preta imobilului în cauză;

- logica firească a lucrurilor constă în faptul că recurenta a concesionat iniţial suprafaţa de 5,1 ha, pe care urma să o readucă la stadiul de funcţionare, prin repunerea în activitate a fermei zootehnice, cu efectivul de animale aferent acesteia. Abia ulterior, după refacerea fermei, recurenta era îndreptăţită la concesionarea unei suprafeţe adiacente, pentru a putea menţine efectivul de animale. Dacă ar fi solicitat de la început ambele suprafeţe spre concesionare, cererea ar fi fost inadmisibilă, deoarece suprafaţa suplimentară (în speţă suprafaţa de 1.290 ha) se putea concesiona, doar prin dovedirea funcţionării unei ferme zootehnice, or, aceasta, la momentul concesionarii suprafeţei de 5,1 ha era într-o stare foarte avansată de degradare şi necesita mari investiţii. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurenta a îndeplinit toate procedurile legale, a realizat investiţiile necesare repunerii în funcţiune a fermei, astfel încât era îndreptăţită să formuleze cerere de concesiune pentru suprafaţa de teren, necesară menţinerii efectivului de animale cumpărat.

A menţionat că în prezent obiectul contractului nr. x/21.05.2015 nu se poate îndeplini în sensul avut în vedere iniţial, întrucât exploatarea suprafeţei de 5,1 ha teren neagricol, fermă zootehnică, nu se poate realiza fără exploatarea terenului de 1290,44 ha reprezentând păşuni.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi a arătat că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor esenţiale pentru încheierea contractului de concesiune.

A precizat că recurenta nu dovedeşte că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată deţinea active din cele prevăzute de art. 771 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, funcţionale şi în prezent, care să o îndreptăţească să solicite atribuirea directă (fără licitaţie publică şi fără o redevenţă minimă) a suprafeţei de 1290,44 ha teren cu destinaţie agricolă, aflată în patrimoniul ADS.

A mai precizat că recurenta nu a achiziţionat şi nu deţine active zootehnice, nu a probat că C3 şi C4 sunt grajduri funcţionale şi capabile să adăpostească numărul de animale în raport de care se determină suprafeţele de teren ce ar putea fi concesionate. De altfel, din cuprinsul raportului de evaluare întocmit de S.C. H. S.A. Timişoara cu privire la activele S.C. B., în baza căruia s-a efectuat executarea silită de către Administraţia Finanţelor Publice Deta, a rezultat că Ferma nr. 5 Dealuri este o fermă vegetală, iar nu una zootehnică. Adeverinţa nr. x/12.01.2017 eliberată de Primăria Jamu Mare nu face dovada afirmaţiilor recurentei, fiind un înscris pro causa, câtă vreme Ministerul Finanţelor Publice-ANAF-DGRFP Timişoara, prin adresa nr. x/9.02.2017, arată că activele la care face referire S.C. A. S.R.L., respectiv Adăposturi Animale nu au putut fi identificate şi evaluate, având o stare avansată de degradare.

În opinia intimatei, faţă de cele arătate, recurenta nu dovedeşte capacitatea de exploatare, iar investiţiile despre care se susţine în recurs că ar fi fost realizate, urmare a obţinerii autorizaţiei de construire nr. x/21.08.2015, pentru repunerea în funcţiune a fermei, nu sunt dovedite.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

7. Raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul filtru şi comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 ianuarie 2022, completul de filtru a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen de judecată, cu citare părţi.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a constatat că acesta vizează modalitatea în care instanţa de apel a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 771 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, ale art. 2 alin. (2), art. 18, art. 221 alin. (2) din Legea nr. 268/2001, Ordinul nr. 804/2005 prin care au fost aprobate Instrucţiunile privind stabilirea suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă ce se atribuie direct, prin concesionare, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 354/2005, critică încadrabilă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în măsura în care nu deduce judecăţii aspecte legate de starea de fapt, de evaluarea probatoriilor sau chestiuni cărora instanţa de apel le-a dat deja o dezlegare jurisdicţională.

Criticile formulate cu ample referiri la starea de fapt şi la înscrisuri nu sunt însă fundamentate juridic.

Astfel, în ceea ce priveşte critica eronatei aplicări şi interpretări de către curtea de apel a prevederilor legale menţionate, se observă că recurenta nu explică modul în care respectivele dispoziţii au fost încălcate de instanţă, limitându-se a susţine că acestea permit atribuirea directă a suprafeţei solicitate.

Or, curtea de apel a constatat, prin prisma art. 211 şi art. 212 din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniului Statului, cu modificările şi completările ulterioare, că acestea impun îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii pentru atribuire spre concesionare.

S-a observat, în acest sens, că activele trebuie să implice necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, că acestea trebuie să existe la momentul solicitării atribuirii şi, în plus, să fie funcţionale, capacitatea de exploatare fiind o cerinţă avută în vedere pentru stabilirea suprafeţei de teren ce poate fi atribuită, aceasta din urmă raportându-se, totodată, la efectivul mediu de animale deţinut efectiv.

Totodată, curtea de apel a avut în vedere şi faptul că potrivit art. 771 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, activele ce constituie sediile de fermă agricolă pot constitui baza atribuirii directe, doar pentru suprafaţa de incintă, având categoria de folosinţă curţi-construcţii, exclusiv terenuri agricole, iar pentru activele zootehnice, se atribuie direct în concesiune, terenul necesar asigurării hranei pentru efectivul de animale deţinut şi în funcţie de capacitatea de exploatare.

În raport de acest cadru legal, se reţine că aşa cum corect a constatat şi instanţa de apel, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi că activele care determină, în opinia sa, încheierea contractului de concesiune, existau şi există şi la momentul în care se încheie contractul şi sunt funcţionale, în sensul că pot adăposti numărul de animale indicat, cu atât mai mult cu cât concesionarea prin atribuire directă face pe perioada existenţei mijlocului fix sau a activului în speţă, dar nu mai mult de 49 de ani.

Modalitatea de concesionare prin atribuire directă, prin licitaţie directă, introdusă prin Legea nr. 249/2003, fiind o procedură derogatorie de la regula generală a concesiunii terenurilor agricole din patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor cerinţelor enumerate de art. 771 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001.

Astfel, limitele dreptului deţinătorilor de active prevăzute de art. 211 din Legea nr. 268/2001, introdus prin Legea nr. 249/2003 şi de art. 771 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 se stabilesc prin raportare la tipul activului deţinut de investitorul care solicită concesiunea şi obiectul atribuirii, respectiv terenul.

Curtea de apel a analizat însă îndeplinirea acestor condiţii, prin prisma probelor administrate, constatând că recurenta nu a îndeplinit cerinţele legale pentru a beneficia de concesionarea terenului solicitat, prin metoda atribuirii directe.

A constatat astfel că la data de 21 mai 2015 a fost încheiat contractul de concesiune nr. x între Agenţia Domeniilor Statului, în calitate de concedent şi recurentă, în calitate de concesionar, care are ca obiect "transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 5,1 ha teren neagricol, având categoria de folosinţă curţi, construcţii, identificată în C. civ. 755, situată pe teritoriul administrativ Jamu Mare, judeţul Timiş, de la S.C. B. S.A. Clopodia, judeţul Timiş, pe perioada existenţei activului, dar nu mai mult de 20 de ani, în schimbul unei redevenţe, în conformitate cu obiectivele concedentului".

La încheierea acestui contract s-au avut în vedere prevederile art. 771 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 potrivit cărora activele ce constituie sediile de fermă agricolă pot constitui baza atribuirii directe doar pentru suprafaţa de incintă, având categoria de folosinţă curţi-construcţii.

Curtea de apel a analizat destinaţia construcţiilor componente ale fermei nr. 5 Dealuri din cadrul S.C. B. S.A., urmărind transferul de proprietate al acestora către S.C. F. S.R.L. şi ulterior către recurentă, reţinând că în cuprinsul procesului-verbal nr. x/20.02.2002 încheiat în dosarul de executare nr. 3294/2000 nu este menţionată vânzarea către S.C. F. S.R.L. a unor construcţii care să intre în categoria activelor zootehnice.

Se reţine astfel că nu pot fi primite susţinerile recurentei referitoare la destinaţia respectivelor construcţii, în condiţiile în care criteriile legale prevăzute prin prevederile legale la care s-a făcut referire presupun stabilirea capacităţii de producţie în zootehnie prin raportare la existenţa unor active identificate în concret, funcţionabile.

De asemenea, prin art. 212 din Legea nr. 268/2001 se prevede că pentru capacităţile de producţie din zootehnie, suprafaţa de teren cu destinaţie agricolă atribuită direct prin concesionare se stabileşte în funcţie de efectivul mediu de animale deţinut şi de capacitatea de exploatare.

Prin urmare, capacitatea de exploatare presupune posibilitatea deţinătorului de active de a întreţine funcţionalitatea acestora şi posibilitatea adăpostirii în spaţiile zootehnice a numărului de animale necesar exploatării întregii suprafeţe de teren ce se solicită a fi concesionată prin metoda atribuirii directe.

Or, chiar recurenta a relevat starea avansată de degradare a construcţiilor, astfel încât nu este îndeplinită cerinţa referitoare la capacitatea de exploatare.

Se constată, totodată, că sunt eronate susţinerile recurentei prin care a apreciat că atâta vreme cât s-a realizat concesiunea pentru activele menţionate în contractul de concesiune nr. x/21.05.2015, tocmai în baza acestei concesiuni, avea dreptul de a i se atribui teren pentru efectivul de animale deţinut.

Astfel, se observă că recurenta confundă vocaţia pe care o are, în calitate de deţinător de active ce implică necesitatea exploatării unui teren agricol, de a solicita încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă cu sarcina de a dovedi îndeplinirea condiţiilor cerute de lege.

Or, această vocaţie nu exclude verificarea îndeplinirii condiţiilor legale specifice prevăzute de lege pe care recurenta trebuie să le întrunească pentru a putea valorifica respectiva vocaţie, prin obligarea intimatei la încheierea contractului de concesiune.

Nici susţinerile recurentei prin raportare la înscrierile funciare nu are relevanţă în speţă, atâta vreme cât rolul formei de publicitate imobiliară reprezintă exclusiv un mijloc de evidenţă a constituirii, strămutării şi stingerii drepturilor reale imobiliare şi nu o dovadă în sensul avut în vedere de prevederile legale despre care s-a făcut vorbire.

În atare context, curtea de apel a constatat corect că se impunea a se proba că şi în prezent, la momentul perfectării contractului de concesiune, recurenta deţine active zootehnice funcţionale, care pot adăposti numărul de animale ce face necesară exploatarea întregii suprafeţe de teren ce se doreşte a fi concesionată prin metoda atribuirii directe.

Or, modul în care curtea de apel a analizat probatoriul administrat în cauză nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, interpretarea probelor fiind atributul instanţei de apel în considerarea caracterului devolutiv al respectivei căi de atac.

Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nefondat al criticilor formulate, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 837 A din 24 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.