Industrial design counterfeiting jurisdiction assigned to Dolj Tribunal as prejudice site matches illicit act site

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 14.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei următoarele:

- să interzică pârâtei B. să desfăşoare orice activităţi ce constau în reproducerea, fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea neautorizată, în mod identic sau similar a modelului industrial al reclamantei, protejat prin certificatul de înregistrare nr. x, precum şi retragerea de pe piaţă a produselor şi distrugerea stocurilor de produse care folosesc în mod identic sau similar modelul reclamantei, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 5.000 RON pe fiecare zi de întârziere, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la aducerea la îndeplinire a obligaţiilor din dispozitiv;

- să dispună obligarea pârâtei B. la publicarea într-un ziar de largă circulaţie a dispozitivului hotărârii rămasă definitivă, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 5.000 RON/zi de întârziere;

- să oblige pârâta la acordarea despăgubirilor egale cu prejudiciul creat din cauza vânzării de către B. către C. S.A. şi orice alt client, a produselor cu model similar/identic cu modelul protejat prin certificatul de înregistrare nr. x, respectiv prejudiciul efectiv şi profitul nerealizat raportat la vânzarea unui număr egal de produse cu cel vândut de B. (produse care ar fi fost vândute de reclamantă, dacă beneficiarii ar fi cumpărat de la aceasta şi nu de la B.). În acest sens, pretenţiile sunt de 303.800 RON, raportate la prejudiciul estimat de reclamantă, rezervându-şi dreptul de a preciza cuantumul după probatoriile ce se vor administra, inclusiv expertiza judiciară contabilă. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

S-au invocat prevederile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 30, 31, 34, art. 52 din Legea nr. 129/1992, art. 1349 şi urm., art. 1385 C. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1871 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Deşi reclamanta a susţinut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menţionat, iar locul producerii prejudiciului se socoteşte acolo unde se află patrimoniul său, şi anume la sediul social, respectiv în Bucureşti, tribunalul a apreciat însă că locul săvârşirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenţei acesteia, precum şi locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speţă cu sediul pârâtei.

Ca urmare, competenţa soluţionării litigiului revine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei, respectiv Tribunalul Dolj.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 588/2021 din 8 octombrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că, în cazul în care nu există identitate între locul în care s-a produs fapta susceptibilă să angajeze răspunderea delictuală sau cvasidelictuală şi locul în care s-a produs prejudiciul cauzat de această faptă, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. trebuie înţelese în sensul că pârâtul poate fi acţionat în justiţie, la alegerea reclamantului, în faţa instanţei de la oricare dintre aceste două locuri, pentru că locul producerii prejudiciului poate fi locul în care acesta s-a materializat efectiv, adică acolo unde reclamantul a suferit pierderea economică pretinsă. Posibilitatea optării doar pentru locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului eludează textul legal şi îl lipseşte de efectele sale utile.

Instanţa a arătat că se pretinde că prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în Mun. Bucureşti şi a reţinut competenţa teritorială de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, câtă vreme, potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, partea a făcut această alegere.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, corespunzător încălcării drepturilor decurgând din înregistrarea modelului industrial "Electromecanism de barieră automată pentru calea ferată".

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul Bucureşti a apreciat că locul săvârşirii faptei ilicite, precum şi locul unde s-a produs prejudiciul nemijlocit, se află la sediul pârâtei, iar Tribunalul Dolj a apreciat că, întrucât prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în mun. Bucureşti, este competent să soluţioneze cauza tribunalul din această circumscripţie.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competenţă teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine în cauză aplicabilitatea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Deşi reclamanta a susţinut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menţionat, iar locul producerii prejudiciului se socoteşte acolo unde se află patrimoniul său, şi anume la sediul social, respectiv în Bucureşti, Înalta Curte consideră că locul săvârşirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenţei acesteia, precum şi locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speţă cu sediul pârâtei.

În ceea ce priveşte contrafacerea unui model industrial, locul prejudiciului este acelaşi cu locul săvârşirii faptei ilicite, întrucât contrafacerea se realizează la locul derulării activităţilor de producţie, în cadrul unităţii pârâtei, situată pe raza teritorială a judeţului Dolj, loc care este şi cel al producerii prejudiciului.

Se mai reţine, în susţinerea celor mai sus argumentate că, în cauza Pinckney C-170/12, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arată că, în materie de contrafacere, locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă este locul unde este stabilit autorul contrafacerii sau acela în care se distribuie produsul contrafăcut.

Prin analogie, pot fi menţionate şi argumentele din Decizia nr. 21 din 27 septembrie 2021, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 din C. proc. civ., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în care se arată că pierderea patrimonială survine chiar în locul în care a fost săvârşită fapta ilicită şi a avut loc încălcarea dreptului conex de autor, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenţei în funcţie de acesta răspunde şi cerinţelor de facilitare a administrării probelor şi de organizare utilă a justiţiei. În acelaşi timp, sediul/domiciliul reclamantului ori cel al băncii la care acesta are un cont deschis, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite sau în care are loc plata, sunt nerelevante din perspectiva aplicabilităţii dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. (9) din C. proc. civ., neputând constitui nici loc al săvârşirii faptei ilicite şi, pentru argumentele expuse anterior, nici loc al producerii prejudiciului (paragraful 86).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.