Refugee pension claim fails; appeal dismissed for lack of ethnic persecution evidence.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that had rejected the claim for annulment of a pension authority decision and recognition of beneficiary status under Law No. 189/2000 for ethnic refugees. The appellant sought benefits based on alleged ethnic persecution during wartime, arguing that she was forced to relocate due to her status. The decisive legal basis was the finding that the evidence did not show the Hungarian authorities had compelled her or her family to leave; her father left voluntarily to avoid deportation, her husband was conscripted, and her own decision to move to her parents' home while her husband was at the front did not constitute ethnic persecution. The court concluded the lower court's ruling was legal and sound, and rejected the appeal under Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Refugee pension claim fails; appeal dismissed for lack of ethnic persecution evidence: 189/2000 for ethnic refugees. The appellant sought benefits based on alleged ethnic persecution during wartime, arguing that she was forced to relocate due to her status. The decisive legal basis was the finding that the evidence did not show the Hungarian authorities had compelled her or her family to leave; her father left voluntarily to avoid deportation, her husband was conscripted, and her own decision to move to her parents' home while her husband was at the front did not constitute ethnic persecution. The court concluded the lower court's ruling was legal and sound, and rejected the appeal under Article 312 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 martie 2004, reclamanta L.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 9067 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 277/CA/PI din 5 aprilie 2004, prin care a respins acțiunea introdusă de L.E. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a recunoscut că a trecut granița din localitatea de refugiu a tatălui, în localitatea de domiciliu, pentru a avea grijă de casă, că la 17 februarie 1941 s-a căsătorit în localitatea de domiciliu, Dobriconești și că a locuit acolo cu soțul ei, până ce acesta a fost dus pe front, după care ea ar fi plecat la tatăl ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, L.E.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta nu a declarat că au obligat-o autoritățile maghiare să plece, nici pe ea, nici pe ceilalți membri ai familiei.
Tatăl acesteia a plecat de bună voie, pentru a nu fi deportat, iar soțul a fost dus pe front.
Mai este de reținut că reclamanta a recunoscut că a hotărât să rămână cu soțul ei, în Dobriconești, în casa părintească, că nu a fost persecutată etnic, iar plecarea pe front a soțului și apoi a reclamantei, la părinți ca să nu stea singură, nu este persecuție etnică.
Față de aceste considerente, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.E., împotriva sentinței nr. 277/CA/PI din 5 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2005.