Nullity of cassation appeal for failure to articulate statutory grounds, limited to legal review of appellate judgment.

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 4 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând:

1. obligarea pârâtei la plata sumei de 347.453,40 RON inclusiv T.V.A. egală cu valoarea triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în:

1.1 în unitatea de cazare B., str. x, localitatea Slatina, judeţul Olt, în perioada: septembrie 2014 - septembrie 2017;

1.2 în restaurantul situat în incinta B., str. x, localitatea Slatina, judeţul Olt, în perioada: septembrie 2014 - septembrie 2017;

1.3 în terasa situată în incinta B., str. x, localitatea Slatina, judeţul Olt, în perioada: septembrie 2014, iunie 2015 - septembrie 2015, iunie 2016 - septembrie 2016, iunie 2017 - septembrie 2017;

1.4 în piscina situată în incinta B., str. x, localitatea Slatina, judeţul Olt, în perioada: septembrie 2014, iunie 2015 - septembrie 2015, iunie 2016 - septembrie 2016, iunie 2017 - septembrie 2017;

1.5 în cadrul evenimentelor desfăşurate în incinta restaurantului din cadrul B., str. x, localitatea Slatina, judeţul Olt, în perioada: octombrie 2014 - septembrie 2017;

În subsidiar capătului 1 al cereri de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 115.817,80 RON, inclusiv T.V.A., reprezentând valoarea remuneraţiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spaţiile, perioadele şi modalităţile menţionate la capetele 1.1, 1.2. 1.3, 1.4 şi 1.5, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 256.441,41 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate pana la data de 6 septembrie 2017 pentru întârzierea plăţii remuneraţiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată;

c) la plata penalităţilor de 0,5%/zi de întârziere începând cu data de 7 septembrie 2017 şi până la data plăţii efective a sumei de 115.817,80 RON.

2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 895 din data de 2 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea subsidiară formulată de către reclamanta U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 888 RON + 2.960 RON + 1.300 RON + 690 RON + 88.800 RON + 1.221 RON - remuneraţii aferente perioadei septembrie 2014 - septembrie 2017, 6.413,88 RON + 496.107,94 RON - penalităţi calculate până la data de 31 ianuarie 2019 şi în continuare până la data plăţii + 4.075 RON - cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 193 A din data de 10 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 895 din data de 2 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor; a obligat apelanta la plata sumei de 2.000 RON către intimata-reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, cu aplicarea art. 541 alin. (2) C. proc. civ.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 193 A din data de 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul motivării succinte şi lacunare, cu ignorarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanţa de apel avea obligaţia de a cerceta cauza sub toate aspectele invocate prin cererea de apel, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al intimatei-reclamante, precum şi motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Din această perspectivă, a învederat că instanţa de apel a menţinut soluţia pronunţată de tribunal, fără a cerceta fondul cauzei, raportat la motivele invocate prin cererea de apel cu referire la nelegalitatea raportului de expertiză, efectuat de către expertul C., ce derivă din: nelegala citare a recurentei-pârâte la efectuarea expertizei contabile, extinderea, din proprie iniţiativă, a obiectivelor dispuse de instanţa de judecată, în sensul în care s-au introdus în cuprinsul raportului de expertiză obiective pentru care intimata-reclamantă nu a formulat cerere de chemare în judecată şi nici nu a solicitat calcularea vreunor debite (obiectivul D. situată în judeţul Gorj, obiectiv pentru care recurenta-pârâtă achitase corespunzător taxele datorate către intimata-reclamantă).

Totodată, a învederat că expertul desemnat în cauză a înţeles să îi impună sume la plată, atât sub forma debitului principal, cât şi cu titlu de penalităţi de întârziere, fără a explica provenienţa acestora şi faptul că le datorează, din moment ce intimata-reclamantă nu a putut invoca niciun titlu executoriu şi/sau autorizaţie neexclusivă pentru perioada solicitată la plată, cu excepţia autorizaţiei neexclusive seria x nr. x din data de 14 noiembrie 2013, cu termen de valabilitate până la data de 31 octombrie 2014, înscris care nu a fost respectat de însăşi emitentul acestuia, întrucât, deşi se menţionează că a achitat suma de 297,6 RON, cu chitanţa nr. x, intimata-reclamantă avea obligaţia de a-i comunica factura fiscală, atât pentru această sumă, cât şi pentru cele care urmau a fi achitate ulterior, conform dispoziţiilor art. 3 din autorizaţia neexclusivă.

A mai susţinut că, în ceea ce priveşte sumele solicitate la plată de către partea adversă, instanţa de apel avea obligaţia de a verifica autenticitatea acestora, raportat la împrejurarea că, prin cererea de apel, a invocat existenţa unui singur act încheiat pentru punctul de lucru situat în municipiul Slatina, judeţul Olt, locaţie cu privire la care experta, din proprie iniţiativă, reţine desfăşurarea unor evenimente, fără a întreba dacă au existat sau nu în realitate, raportat la împrejurarea că şi-a încetat activitatea de restaurant conform adresei comunicate de către D.S.V.S.A. Olt, dar şi prin prisma faptului că i-a fost suspendată activitatea restaurantului începând cu data de 17 octombrie 2014, astfel cum s-a dispus prin procesul-verbal de constatare nr. x din data de 17 octombrie 2014 (fiind evident că nu putea organiza niciun eveniment).

A mai arătată recurenta-pârâtă şi că, în opinia sa, pretenţiile intimatei-reclamante nu au fost probate şi fundamentate în fapt şi în drept.

Totodată, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, susţinând că nu i-a fost comunicată efectiv decizia recurată.

Astfel, a precizat că agentul procedural a încheiat procesul-verbal de înmânare a corespondenţei, consemnând faptul că la adresa de corespondenţă destinatarul este absent, precum şi faptul că nu există cutie poştală; în atare situaţie, acesta avea obligaţia legală de a afişa o notificare, iar corespondenţa să o predea către Primăria Slatina, însă, la sediul său ales pentru comunicarea corespondenţei nu a existat nicio notificare.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă U.C.M.R.-A.D.A., Asociaţia pentru Drepturi de Autor a Compozitorilor nu a formulat întâmpinare.

I.6. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 16 decembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

I.7. Procedura de filtru

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reţinându-se că, în cauză, completul de filtru urmează să aprecieze dacă recursul este declarat sau nu în termen legal (analizând şi cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac), precum şi dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sau dacă pot fi încadrate criticile formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de lege.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar recurenta-pârâtă a depus punct de vedere, prin care a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, precum şi a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 12 aprilie 2022, s-a fixat termen la data de 24 mai 2022, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care instanţa a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prioritar, cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, Înalta Curte apreciază că în realitate se invocă nulitatea procedurii de comunicare a deciziei pronunţate de către instanţa de apel, procedură pe care o apreciază a nu fi fost legal îndeplinită, prin raportare la dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, în caz de alegere de sediu în vederea citării şi a comunicării actelor de procedură, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar, în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau art. 156 C. proc. civ.

În speţă, recurenta-pârâtă, prin cererea de apel, a precizat că are domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Celulobloc S.A., în Slatina, judeţul Olt, indicând că persoana împuternicită cu primirea corespondenţei şi a actelor de procedură este E..

Or, din procesul-verbal de înmânare a deciziei recurate, aflat la dosarul curţii de apel, rezultă că procedura de comunicare către recurenta-pârâtă s-a realizat fără a se menţiona persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură de la sediul procesual ales al părţii.

Ca atare, Înalta Curte, constată nulitatea procedurii de comunicare către recurenta-pârâtă a decizie atacate în cauză şi, în consecinţă, depunerea în termen legal a recursului.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin prisma excepţiei nulităţii recursului în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, deşi recurenta-pârâtă a susţinut incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, în condiţiile în care nu a adus deciziei recurate veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Astfel, recurenta-pârâtă, susţinând că motivarea instanţei de apel este succintă şi lacunară, precum şi că a fost nesocotit caracterul devolutiv al apelului, în realitatea reia criticile formulate în faţa instanţei de apel cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză.

Înalta Curte, reţine că aceste critici tind a supune aprecierii instanţei de recurs raportul de expertiză administrat în cadrul probatoriului, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, în care pot fi primite şi analizate doar critici ce privesc legalitatea hotărârii recurate şi nu şi temeinicia acesteia.

Cum instanţa de recurs nu poate proceda la o reapreciere a probelor deja administrate în cauză şi nici să stabilească o altă situaţie de fapt, aceste atribute aparţinând exclusiv instanţelor de fond, nu pot fi primite nici susţinerile recurentei-pârâte prin care aceasta a reproşat instanţei de apel că nu ar fi verificat veridicitatea sumelor solicitate la plată raportat la invocarea existenţei unui singur act încheiat la punctul de lucru în discuţie şi faţă de cele arătate în mod nereal în cuprinsul raportului de expertiză.

Nu sunt de natură a fi convertite în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nici cele arătate în sensul că pretenţiile părţii adverse nu sunt probate şi fundamentate în fapt şi în drept, că instanţa de apel ar fi trebuit să cerceteze cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, şi nici nemulţumirea recurentei-pârâte cu privire la respingerea de către instanţa de apel a criticii conform căreia a fost citată în mod nelegal.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, aşa cum s-a arătat anterior, instanţei de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, iar, pe de altă parte, aceste susţineri ale părţii sunt pur generice, recurenta-pârâtă neindicând în concret care sunt aspectele de nelegalitate a hotărârii din perspectiva împrejurărilor invocate.

O atare motivare a recursului nu îndeplineşte rigorile impuse art. 488 alin. (1) Cod procedură, neputându-se aprecia că aspectele invocate prin cererea de recurs susţin incidenţa vreunuia dintre motivele de casare strict reglementate de lege, având în vedere că nu aduc în discuţie veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, iar această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum susţinerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 193A din data de 10 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.