Jurisdictional conflict in divorce proceedings: interpretation of plaintiff's residence and effective domicile for territorial competence

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă la data de 15 martie 2021, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată în Bucureşti la Primăria Sectorului 4, la data de 7 februarie 2019, în temeiul art. 373 alin. (1) lit. b) C. civ., din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea sa la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv C., exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora D. exclusiv de către mamă, stabilirea domiciliului minorei D., la reclamantă, la adresa la care locuieşte în prezent, Bucureşti sector 4, cu posibilitatea de a locui temporar şi la adresa de reşedinţă (unde se află din decembrie 2019, la mama reclamantei, şi unde reclamanta are trecută adresa de reşedinţă pe spatele cărţii de identitate) din jud Mehedinţi, Drobeta Turnu Severin.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4418 din 18 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., în esenţă, reţinând că, la momentul introducerii acţiunii, reclamanta avea locuinţa în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 17233 din data de 9 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, niciunul dintre soţi nu mai locuia efectiv la locuinţa comună, pârâtul aflându-se în străinătate, iar reclamanta având reşedinţa în Drobeta Turnu Severin.

2.3. Prin încheierea nr. 1202 din data de 23 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Turnu Severin a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 951 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că, potrivit menţiunilor din cererea de chemare în judecată, reclamanta are domiciliul în Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, în urma declinărilor succesive de competenţă de la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi, ulterior, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, această din urmă instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care se apreciase anterior necompetentă a soluţiona litigiul.

Prezentul conflict negativ de competenţă s-a născut ca urmare a constatărilor diferite cu privire la locuinţa reclamantei, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care toate cele trei instanţe au făcut aplicarea art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri de divorţ, astfel că, în speţă, competenţa teritorială se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Competenţa prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligat să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

În speţă, astfel cum a rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, ultima locuinţă comună a soţilor a fost în Bucureşti, str. x, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părţi.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul B., Înalta Curte constată că reclamanta a arătat că pârâtul a plecat din ţară la data de 6 decembrie 2019 şi nu s-a mai întors, astfel că instanţele aflate în conflict, la stabilirea instanţei competente a soluţiona litigiul s-au raportat la domiciliul reclamantei.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că, la data formulării acţiunii, 15 martie 2021, reclamanta avea reşedinţa în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, împrejurare ce rezultă din menţiunile cuprinse în cartea de identitate a acesteia (verso), aflată în copie la fila x verso din dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, la termenul din data de 16 septembrie 2021 (la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă), reclamanta a învederat că a revenit în Bucureşti de două luni, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată locuia în Drobeta Turnu Severin.

Faţă de dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale nu menţionează alternativ fie domiciliul reclamantului, fie reşedinţa acestuia, legiuitorul referindu-se la locuinţa reclamantului, dând eficienţă, în stabilirea instanţei competente a soluţiona cererea de divorţ, locuinţei efective a acestuia.

Determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, aşa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală."

Dispoziţiile art. 89 din acelaşi act normativ prevăd că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 87 şi art. 89 C. civ., rezultă că noţiunea de "locuiţă", inserată în dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ. se referă la adresa unde persoana declară că îşi are locuinţa în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina şi în practica judiciară, potrivit căreia noţiunea de domiciliu trebuie înţeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde aceasta locuieşte efectiv.

Or, cum, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâtul B. se afla în străinătate, iar reclamanta A. nu mai locuieşte în raza de competenţă a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor (Bucureşti, sector 4), ci avea reşedinţa în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, instanţa competentă a soluţiona pricina se stabileşte în raport de locuinţa acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Drobeta Turnu Severin, în circumscripţia căreia se afla locuinţa reclamantei A., la data formulării cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.