Consumer suit over loan clause nullity routed to bank's seat court, not Swiss domicile.

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 10 martie 2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate, în principal: caracterul abuziv al contractului de finanţare nr. x/29.09.2009, încheiat între reclamantul A. şi soţia acestuia C. cu pârâta B. S.A.; nulitatea absolută a contractului de finanţare nr. x/29.09.2009 încheiat între reclamantul A. şi soţia acestuia C. cu pârâta B. S.A.; caracterul abuziv al dispoziţiilor art. 6 privind dobânda şi comisioane şi cele ale art. 11 privind rambursarea împrumutului şi plata dobânzilor din contractul de finanţare nr. x/29.09.2009; nulitatea absolută a dispoziţiilor art. 6 privind dobânda şi comisioane şi cele ale art. 11 privind rambursarea împrumutului şi plata dobânzilor din contractul de finanţare nr. x/29.09.2009.

S-a mai solicitat să se constate că sumele achitate cu titlu de dobândă au fost încasate în mod necuvenit şi nelegal de pârâtă; să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat sub nr. x/01.10.2009 de către B.N.P. D. şi E.; să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă încheiat între B. şi F. S.R.L. la data de 27.09.2012.

În subsidiar, s-a solicitat să se constate că prin contractul de cesiune de creanţă încheiat între B. şi F. S.R.L. la data 27.09.2012 a fost cesionată doar creanţa, iar nu contractul în totalitate şi să se constate că titlul executoriu al contractului de finanţare nr. x/29.09.2009 a încetat odată cu încheierea contractului de cesiune de creanţă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1254 C. civ. şi Legea nr. 193/2000.

Prin cererea completatoare depusă la 22 septembrie 2021 s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de creanţă încheiat între B. şi F. S.R.L. la data 27.09.2012 pe motiv că societatea la care s-a cesionat contractul nu este instituţie autorizată în acest sens.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7322 din 19 noiembrie 2021, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea hotărârii pronunţate, s-a reţinut că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de consumator, fiind incidente dispoziţiile art. 113 şi art. 107 C. proc. civ., în materie de competenţă.

Astfel, reclamantul poate opta între instanţa domiciliului consumatorului - în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor -, în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. civ. şi instanţa de la domiciliul ori sediul pârâtului, în condiţiile art. 107 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că Judecătoria Cluj Napoca nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza, nefiind una dintre instanţele prevăzute de art. art. 113 alin. (1) pct. 8 C. civ. sau art. 107 C. proc. civ. în condiţiile în care sediul pârâtei este în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, iar domiciliul reclamantului este în Elveţia, neputând fi avută în vedere la stabilirea competenţei teritoriale locuinţa indicată de reclamant situată în mun. Cluj Napoca, în sprijinul căreia se invocă încheierea unui contract de comodat.

Reţinând că alegerea domiciliului procesual în condiţiile art. 158 C. proc. civ. nu poate avea influenţă în privinţa stabilirii competenţei instanţei, acesta producând efecte în materia citării şi comunicării actelor de procedură, şi că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 1072 C. proc. civ. de vreme ce, faţă de obiectul învestirii, există elemente suficiente pentru determinarea competenţei teritoriale, instanţa a reţinut că aparţine Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are pârâta sediul, în aplicarea art. 107 C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1782 din 23 februarie 2022, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut declaraţia reclamantului, în sprijinul căreia au fost depuse înscrisuri, potrivit căreia acesta are domiciliul în mun. Cluj Napoca, str. x, având în vedere că la data de 01.03.2021 a încheiat un contract de comodat, urmând să se prezinte la organele abilitate în vederea înregistrării la evidenţa populaţiei a noului domiciliu, demersuri pe care nu le-a putut efectua anterior din cauza pandemiei.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 şi ale art. 86 C. civ., calitatea de consumator al reclamantului, faptul că acesta are posibilitatea de a introduce cererea introductivă la domiciliul său, precum şi că adresa indicată în mun. Cluj Napoca reprezintă reşedinţa reclamantului, a concluzionat că aparţine Judecătoriei Cluj Napoca competenţa de soluţionare a pricinii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 şi art. 107 C. proc. civ., astfel cum în mod corect au reţinut cele două instanţe aflate în conflict, existând un caz de competenţa teritorială alternativă în prezentul litigiu.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă, dispunând că în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Chestiunea care a determinat însă ivirea prezentului conflict de competenţă a fost determinată de interpretarea diferită pe care instanţele au dat-o noţiunii de domiciliu a reclamantului din cuprinsul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îţi are locuinţa principală".

Noţiunea de "domiciliu" care interesează regulile procedurii civile în general şi, implicit, competenţa de soluţionare a cererii pendinte, în concret, nu corespunde unei interpretări stricto sensu, ci aceasta poate fi asimilată şi unei situaţii de fapt, relevate de înscrisuri apte a proba această împrejurare de fapt, deoarece scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.

Or, în speţă reclamantul are domiciliul în Elveţia, conform susţinerilor din cuprinsul cererii introductive şi din acele de procedură subsecvente depuse la dosarul cauzei, aspect confirmat şi de reprezentantul convenţional al reclamantului la termenul din data de 04.11.2021 . De asemenea, faptul că reclamantului nu are domiciliul în România reiese şi din evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date

În egală măsură, locuinţa ce face obiectul contractului de comodat situată în mun. Cluj Napoca, str. x nu are relevanţă în determinarea competenţei instanţei de vreme ce nu s-a făcut dovada că, ulterior încheierii acestuia, reclamantul a efectuat demersurile necesare pentru stabilirea domiciliului la adresa indicată sau a locuit efectiv şi statornic la adresa indicată.

Prin urmare, contractul de comodat de care se prevalează reclamantul nu reprezintă un înscris apt a proba stabilirea domiciliului pe raza mun. Cluj Napoca, de natură a atrage incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cum reclamantul nu a dovedit că are domiciliul în mun. Cluj Napoca rezultă că, în speţă, este aplicabilă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., fiind competentă să judece pricina instanţa de la sediul pârâtei, situat în mun. Bucureşti, str. x, cam. 6, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.