Jurisdictional conflict in tort claims: Limits on plaintiff’s choice under alternative territorial jurisdiction

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 1 septembrie 2021, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat obligarea pârâtului A. la plata următoarelor sume: 10.362,4lei, compus din 8.724 RON debit principal şi 220,15 contravaloarea prestaţiei societăţii B. S.R.L. în dosarul x; 11.418,28 RON reprezentând dobânda legală solicitată de la data efectuării plăţii până la data introducerii cererii de chemare în judecată; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381, art. 1385 C. civ.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Giurgiu:

Prin sentinţa civilă nr. 6347 din 20 decembrie 2021, Judecătoria Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Biroul asigurătorilor de autovehicule din România şi pe pârâtul A. în favoarea Judecătoriei Lieşti.

În motivare, instanţa a reţinut că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în afara de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă: instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Totodată, a notat că potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

A constatat că domiciliul pârâtului se află în comuna Piscu, judeţul Galaţi, iar localitatea unde s-a săvârşit fapta şi s-a produs prejudiciul este comuna Piscu, judeţul Galaţi.

3. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Lieşti:

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 15 martie 2022, Judecătoria Lieşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect "cerere de valoare redusă" formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În considerente, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile art. 113 C. proc. civ., caz în care în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţă necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

Raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (3) şi art. 129 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a constatat că instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu încălcarea prevederilor legale, pârâtul legal citat neînţelegând să invoce excepţia.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România în contradictoriu cu pârâtul A..

Conflictul negativ de competenţă este generat de modul de aplicare a dispoziţiilor art. 113 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ. în ceea ce priveşte alegerea instanţei în caz de competenţă teritorială alternativă.

În ceea priveşte instanţa competentă să soluţioneze cererile de valoare redusă sunt incidente dispoziţiile art. 1.028 C. proc. civ., care reglementează că acestea sunt soluţionate de judecătorie în primă instanţă, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Raportat la cauza cererii de valoare redusă, şi anume răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială alternativă în cazul cererilor privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită.

Rezultă din aceste dispoziţii legale că, în cazul cererilor privind obligaţii ce izvorăsc dintr-o faptă ilicită, este competentă atât instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului (regula generală), cât şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapte ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Fiind incident un caz de competenţă teritorială alternativă, în speţă devin aplicabile şi prevederile art. 116 C. proc. civ., care stipulează că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Această normă reglementează, într-adevăr, dreptul reclamantului de a alege instanţa competentă să soluţioneze litigiul, însă, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 858 din 24 iunie 2010, competenţa teritorială alternativă nu are semnificaţia unei alegeri neîngrădite a instanţei, opţiunile reclamantului fiind circumscrise, pe de-o parte, prin indicarea expresă în lege a situaţiilor în care competenţa teritorială este alternativă, şi, pe de altă parte, prin indicarea instanţelor între care se poate alege.

Astfel, cum în cauză prima instanţă sesizată este Judecătoria Giurgiu, care nu este competentă nici în raport cu domiciliul pârâtului (comuna Piscu, judeţul Galaţi), nici în raport cu locul săvârşirii faptei ilicite sau al producerii prejudiciului (comuna Piscu, judeţul Galaţi), Înalta Curte constată că Judecătoria Lieşti, învestită prin declinare, rămâne competentă să soluţioneze cauza, deoarece este competentă teritorial atât faţă de domiciliul pârâtului, cât şi faţă de locul producerii faptei ilicite sau a prejudiciului.

Prin urmare, în virtutea dreptului de opţiune conferit de art. 116 C. proc. civ., reclamantul nu poate învesti o altă instanţă, întrucât această interpretare ar echivala cu posibilitatea acestuia de a alege în afara opţiunii permise între instanţele determinate potrivit art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.