Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to execution remanded to Iași Court of First Instance as sole competent enforcement court

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

1. Cererea:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 21 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., a solicitat anularea încheierii nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a încheierii nr. 823/T/2020 din 6 aprilie 2021, a somaţiilor din 6 aprilie 2021 şi a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert N., acte din dosarul de executare silită nr. x/2020 de pe rolul B.E.J.A. O.. Se asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare formulate.

2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Iaşi:

Prin sentinţa civilă nr. 7580 din 29 iunie 2021, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, reţinând că Tribunalul Iaşi este contestatorul-debitor, instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Iaşi ce este instanţa de executare potrivit dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. În consecinţă, a apreciat că devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (2)1 C. proc. civ., care sunt imperative, în sensul că se interzice contestatorului, instanţă ierarhic superioară instanţei competente (Judecătoria Iaşi) să introducă contestaţia la executare la această instanţă."

3. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamţ:

Prin sentinţa civilă nr. 2988 din 5 octombrie 2021, Judecătoria Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamţ, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Tribunalul Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii M., K., H., D., G., A., J., I., B., C., L., F., E..

În considerente, instanţa a reţinut că debitori, potrivit titlului executoriu invocat de creditoare, sunt Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Iaşi.

Fiind mai mulţi debitori, se aplică regula de drept comun stabilită de art. 112 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Coroborând cele două texte legale, prezenta instanţă reţine că Tribunalul Iaşi nu se poate prevala de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. pentru a alege o altă instanţă decât aceea determinată de sediul debitorilor în cauză, ci acesta este obligat să se adreseze instanţei de la sediul debitorului Ministrul Justiţiei, cu atât mai mult cu cât acesta este obligat în calitate de ordonator principal de credite, iar ceilalţi doi debitori în calitate de ordonatori secundari şi terţiari de credite.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 2612 din 25 martie 2022, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Tribunalul Iaşi, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerente a reţinut că Judecătoria Iaşi a fost instanţa sesizată cu soluţionarea prezentei cauze, astfel încât Judecătoria Piatra-Neamţ, prin aplicarea prevederilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ca instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate (Curtea de Apel Bacău) cu curtea de apel în a cărei rază teritorială se află instanţa care ar fi fost competentă (Curte de apel Iaşi), a devenit unica instanţă de executare competentă exclusiv să o judece. Cum prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt clare sub aspectul determinării instanţei competente, a constatat că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti nu este o instanţa din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Iaşi.

Prin urmare, având în vedere şi Decizia nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi faptul că Judecătoria Piatra-Neamţ este instanţă de executare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că devine irelevant sediul debitorului Ministerul Justiţiei.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă priveşte contestaţia la executare formulată de debitorul Tribunalul Iaşi în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Rezultă că în cazul contestaţiei la executare competenţa este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competenţa instanţei de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite.

Din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020.

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Atâta timp cât a fost încuviinţată executarea silită de către o anumită instanţă de judecată, aceasta din urmă devine instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă, formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speţă cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, ca instanţă de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.