Arbitration clause in association statute upheld; members liable for condominium fees and penalties

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea arbitrală

Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 10 februarie 2020, Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi a admis cererea de arbitraj formulată de reclamanta A., reprezentată prin preşedinte B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.; au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 7.320,66 RON către reclamantă, reprezentând cote de întreţinere restante pentru perioada octombrie 2016 - octombrie 2019 şi a sumei de 4.039,71 RON, reprezentând penalităţi de întârziere asupra restanţelor înregistrate la cotele de întreţinere, aferente perioadei decembrie 2016 - noiembrie 2019; au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

2. Acţiunea în anulare

Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2020 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 608 alin. (1) lit. b) coroborate cu cele ale art. 571 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Primul ciclu procesual

3. Sentinţa pronunţată de curtea de apel

Prin sentinţa civilă nr. 22/F din 1 iulie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondată acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

4. Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin decizia nr. 364 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 22/F din 1 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă; a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Al doilea ciclu procesual

5. Sentinţa pronunţată de curtea de apel

Prin sentinţa civilă nr. 31/F din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 2 din 10 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

6. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 31/F din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă au declarat recurs pârâţii C. şi D., formulând următoarele critici:

Evocând Hotărârea adunării generale a A. din 23 martie 2019, curtea de apel a reţinut existenţa şi valabilitatea clauzei compromisorii, neluând în considerare apărările pârâţilor.

Instanţa a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 şi art. 21 din Legea nr. 196/2018, despre care pârâţii au arătat că nu sunt incidente în cauză. Astfel, s-a reţinut greşit că nerespectarea formalităţii înregistrării la Judecătoria Galaţi nu produce consecinţe în ceea ce priveşte adoptarea hotărârii de către asociaţia de proprietari.

Recurenţii-pârâţi au făcut trimitere pe parcursul procesului la dispoziţiile art. 2 lit. v) din Legea nr. 196/2018 pentru a arăta că prin statutul asociaţiei de proprietari se reglementează scopul, structura şi modul de organizare şi funcţionare a asociaţiei, conform prevederilor legii.

De asemenea, au indicat prevederile art. 550 şi ale art. 551 C. proc. civ., precizând că nu există niciun înscris sub formă de convenţie arbitrală sau compromis, astfel că litigiul nu putea fi soluţionat pe calea arbitrajului. Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care reprezintă temeiul acţiunii în anulare.

Instanţa arbitrală trebuia să constate necompetenţa sa generală, atât timp cât nu se face dovada convenţiei arbitrale, a compromisului sau există vicii ce conduc la o convenţie nulă ori inoperantă.

Calificarea Hotărârii adunării generale a A. din 23 martie 2019 ca fiind o clauză compromisorie, prin care s-a hotărât ca toate litigiile dintre asociaţie şi proprietari să fie soluţionate de Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi este contrară prevederilor art. 550 şi art. 551 C. proc. civ.

Pretenţiile intimatei-reclamante se referă la perioada decembrie 2013 - ianuarie 2019, fiind o perioadă anterioară temeiului reţinut atât de instanţa arbitrală şi de cea judiciară, astfel că este încălcat principiul neretroactivităţii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Curtea de apel a continuat erorile tribunalului arbitral, ignorând dispoziţiile art. 550 (clauza compromisorie) şi art. 551 C. proc. civ. (compromisul) pentru că nu există acord de voinţă între cele 2 părţi litigante cu privire la soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului.

Hotărârea arbitrală şi hotărârile Curţii de Apel Galaţi cuprind temeiuri şi motive străine de natura cauzei prin aplicarea unor reglementări străine de cele referitoare la situaţia în fapt, respectiv dispoziţiile din O.G. nr. 26/2000 şi din Legea nr. 196/2018, cu nesocotirea art. 550, art. 551 şi art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Hotărârea recurată este dată cu încălcarea art. 16 şi art. 126 din Constituţia României.

Recurenţii-pârâţi au solicitat admiterea cererii în anulare a hotărârii arbitrale şi întoarcerea executării pentru acele măsuri ce au fost efectuate în baza acestei hotărâri.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

7. Apărările formulate în cauză

În termen legal, la 31 ianuarie 2022, intimata-reclamantă A. Galaţi, prin avocat E., a depus întâmpinare.

Intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, formulând, în esenţă, următoarele apărări:

Prin Hotărârea adunării generale a asociaţiei de proprietari din 23 martie 2019 a fost acceptată o modificare a art. 47 din statut, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiilor, modificarea fiind necontestată, astfel încât părţile au încheiat o convenţie arbitrală care este valabilă.

A susţinut că, în mod corect, instanţa a apreciat că neînregistrarea la judecătorie a modificării statutului asociaţiei de proprietari nu produce consecinţe sub aspectul valabilităţii hotărârii, aceasta fiind opozabilă recurenţilor.

Intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.700 RON, reprezentând onorariu avocat, în dovedirea cărora a depus chitanţa în original.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor C. şi D. la plata sumei de 7765,01 RON reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei septembrie 2016- ianuarie 2019 - 2269,69 RON - şi penalităţi aferente perioadei decembrie 2013- ianuarie 2019 - 5495,32 RON.

Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 10 februarie 2020, Tribunalul de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi a admis cererea şi i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 7320,66 RON, reprezentând cote de întreţinere restante pentru perioada octombrie 2016 - octombrie 2019 şi a sumei de 4039,71 RON reprezentând penalităţi de întârziere asupra restanţelor înregistrate la cotele de întreţinere, aferente perioadei decembrie 2016- noiembrie 2019.

În fond după casare, această soluţie a fost păstrată de Curtea de Apel Galaţi care a respins acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Susţinerea recurenţilor, cât priveşte inexistenţa unei convenţii arbitrale valabile, deoarece nu există un înscris în care să se fi consemnat convenţia arbitrală, nu poate fi validată de instanţa de recurs.

În procesul-verbal din 23 martie 2019 întocmit în urma Adunării Generale a A. s-a consemnat că s-a hotărât ca toate litigiile între membri şi chiar şi cu alte instituţii să fie soluţionate de TAIG, conform Regulamentului de procedură arbitrală a Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi.

Prin urmare, în respectarea art. 548 alin. (1) C. proc. civ., asociaţia de proprietari a încheiat în formă scrisă o convenţie arbitrală sub forma clauzei compromisorii vizând litigiile ce se vor naşte între membrii asociaţiei sau chiar cu terţe persoane.

Curtea de Apel a reţinut corect că această clauză este de natură să fie interpretată ca o modificare a art. 47 din Statutul asociaţiei conform căruia, pentru recuperarea banilor datoraţi şi a dobânzii aferente, asociaţia de proprietari va putea chema în justiţie pe proprietarii care nu îşi achită cotele de întreţinere datorate mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

În condiţiile în care nu s-a pus în discuţie legalitatea întocmirii procesului-verbal sus-menţionat, litigiile de natura celor pe care le vizează art. 47 din Statut, născute după data de 23 martie 2019, urmează să fie adresate Tribunalului de Arbitraj Instituţionalizat Galaţi, încheierea convenţiei arbitrale excluzând, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede art. 553 C. proc. civ.

Împrejurarea că, aşa cum invocă recurenţii, litigiul are ca obiect pretenţii vizând o perioadă anterioară datei la care a avut loc adunarea generală prin care s-a convenit ca litigiile să fie soluţionate de un tribunal arbitral, nu este de natură să afecteze valabilitatea clauzei compromisorii din 23 martie 2019, câtă vreme nu s-a decis ca doar pentru plăţile restante de la această dată să fie sesizat tribunalul arbitral. În aceste condiţii, cum la data învestirii tribunalului arbitral exista o clauză care îi dădea în competenţă judecarea litigiilor între membrii A., hotărârea arbitrală a fost pronunţată de un tribunal arbitral competent.

Pe de altă parte, faţă de specificul modului în care funcţionează asociaţiile de proprietari, care hotărăsc luarea unor măsuri cu votul membrilor lor, în procentul prevăzut de lege, nu poate fi primită susţinerea recurenţilor în sensul că litigiul nu putea fi soluţionat pe calea procedurii arbitrale întrucât lipseşte acordul lor de voinţă pentru sesizarea tribunalului arbitral.

Astfel, în condiţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 196/2018, pentru modificarea sau completarea statutului ori a acordului de asociere, în cadrul adunării generale a asociaţiei de proprietari este necesar acordul a cel puţin jumătate plus unu din numărul proprietarilor din condominiu. Or, recurenţii nu au invocat faptul că cele hotărâte la data de 23 martie 2019 nu ar fi fost făcute cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul proprietarilor din condominiu, curtea de apel reţinând că, potrivit menţiunilor ce rezultă din procesul-verbal al şedinţei din data de 23.03.2019, adunarea generală a fost convocată (reconvocată) şi s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor statutului, iar modificarea a fost adoptată cu întrunirea acordului impus de lege, hotărârea adoptată de Adunarea generală nefiind contestată în termenul şi în cadrul procedurii legale.

În consecinţă, pentru valabilitatea clauzei compromisorii în forma adoptată de adunarea generală din 23 martie 2019 nu trebuie să existe şi acordul de voinţă al recurenţilor, tribunalul arbitral fiind învestit în temeiul unei convenţii arbitrale pe deplin valabile.

La rândul lor, alin. (3) şi (4) ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 196/2018 prevăd că orice modificare sau completare a statutului sau a acordului de asociere se înregistrează la judecătoria care a emis încheierea judecătorească de înfiinţare, fără alte formalităţi, iar modificările şi/sau completările aduse statutului sau acordului de asociere fără respectarea prevederilor alin. (3) nu sunt opozabile faţă de proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari sau faţă de terţi.

Cum recurenţii nu au susţinut şi nici nu s-a probat că nu ar fi membri ai asociaţiei de proprietari reclamante, faptul că modificarea statutului A. prin care a fost introdusă clauza compromisorie având ca obiect soluţionarea litigiilor privitoare la membrii acesteia nu a fost înregistrată la judecătorie, nu atrage inopozabilitatea faţă de ei a modificării.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că tribunalul arbitral care a pronunţat hotărârea arbitrală nr. 2 din 10 februarie 2020 a fost competent să soluţioneze litigiul cu care l-a învestit A., astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., valabilitatea convenţiei arbitrale fiind apreciată în mod corect.

În condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 31/F din 21 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-pârâţi C. şi D. la plata sumei de 1.700 RON către intimata-reclamantă A. Galaţi, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.