Municipality liable for damages for uncompensated street zoning restriction; award affirmed.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului civil de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 14.11.2019, pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Drobeta Turnu Severin solicitând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile în suma de 128.436 euro, în echivalent 611,355 RON, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului curţi construcţii în suprafaţa totală de 2.684 mp, parcelat în cinci loturi de 579 mp - cu nr. cadastral x; 569 mp, nr. cadastral x; 378 mp, nr. cadastral x; 556 mp, nr. cadastral x şi 602 mp, nr. cadastral x, situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin, intabulat în CF nr. x, aferente perioadei 01 aprilie 2017 - 31 decembrie 2019, teren care a fost preluat de pârâtă în anul 2003, fără efectuarea formalităţilor legale de expropriere şi cu plata unei juste şi prealabile despăgubiri. S-a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ce se vor efectua pe parcursul procesului civil.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, art. 555 C. civ., art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 33/1994; Legea nr. 255/2010; art. 1357, art. 1381, art. 1385 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală.

2. Hotărârea pronunţată, în primă instanţă, de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 02.11.2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta-Turnu Severin, prin Instituţia Primarului, având ca obiect pretenţii.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 59.343 RON, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 2.684 mp, situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin, T1/1 P8, nr. cadastral x, C.F. nr. x, aferente perioadei 01.04.2017 - 31.12.2019.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7291,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise (2291,86 RON), onorariu de expert (3000 RON) şi onorariu de avocat (2000 RON).

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel reclamanta A. şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin prin Instituţia Primarului.

3. Decizia pronunţată, în apel, de curtea de apel

Prin decizia nr. 242 din 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin prin Instituţia Primarului, împotriva sentinţei civile nr. 39 din 02.11.2020, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2019.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei ultime hotărâri au declara recurs reclamanta A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, prin Instituţia Primarului.

4.1 Motivele de recurs formulate de reclamanta A.

Recurenta-reclamantă s-a prevalat de motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material înscrise în art. 1.349 alin. (2), art. 1.357 alin. (1), (1).381 şi art. 1.385 C. civ., întrucât instanţa de apel nu a realizat o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a pârâtei.

Instanţa de apel, cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, a stabilit despăgubiri derizorii, în cuantum de 59.684 mp, pentru lipsa de folosinţă a terenului curţi construcţii în suprafaţă totală de 2.684 mp., situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin, nr. cad. x, CF nr. 56186, aferente perioadei 01.04.2017- 31.12.2019.

Prin decizia atacată, instanţa de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 1.349 şi art. 1.357 C. civ. şi în baza sentinţei civile nr. 16/2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 5843/2015 a Curţii de Apel Craiova, şi sentinţa civilă nr. 12/2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x, menţinută prin decizia nr. 2474/2018 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia civilă nr. 1191/2019 a I.C.C.J., a reţinut că fapta de preluare a terenului, proprietatea reclamantei, în suprafaţă de 2.684 mp, de către pârâta UAT municipiul Drobeta Turnu Severin, imobil căruia i-a dat destinaţia de strada, reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, fiind reţinută fapta ilicită a pârâtei. Cum, proprietarul terenului a fost împiedicat să exercite atributele acestui drept, respectiv posesia şi folosinţa, recurenta consideră că este justificată solicitarea sa privind acordarea de despăgubiri, pentru lipsa de folosinţă a bunului.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, susţine nelegalitatea deciziei atacate, întrucât instanţa de apel reţine greşit, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de către experţii tehnici judiciari B., C. şi D., că terenul său este situat în Zona A3 şi nu în Zona A2. În acest context, obiecţiunile formulate la raportul de expertiză au fost greşit înlăturate, ajungându-se, astfel, ca valoarea terenului, în raport cu care s-a determinat contravaloarea lipsei de folosinţă, să fie stabilită eronat, prin raportare la încadrarea terenului în Zona A3 şi nu în zona A2 cum este corect.

Se mai pretinde că instanţa de apel a ignorat faptul că expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză nu a avut în vedere, în stabilirea valorii despăgubirilor, împrejurarea că terenul este dezmembrat în cinci imobile în parte, instanţa luând în calculul despăgubirii valoarea aferentă întregului lot de 2684 mp, ceea ce a determinat reducerea valoarea despăbubirii, în comparaţie cu valoarea rezultată din evaluarea celor cinci partcele de teren. Or, conform grilelor notarilor publici, terenul litigios face parte din Zona A2 şi are o valoare de 3 ori mai mare faţă de valoarea stabilita prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză. Consideră, aşadar, că obiecţiunile formula au fost respinse greşit de instanţa de apel, întrucât terenurile situate în Zona A2, unde se încadrează şi terenul său, au o valoare de circulaţie de 350 RON/mp, iar terenurile situate în Zona A3 au o valoare de circulaţie de 120 RON/mp, conform grilelor notarilor publici.

Susţine şi faptul că soluţia instanţei de apel este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului, precum şi a art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană are dreptul la un proces echitabil efectuat de către o instanţa independenta şi imparţială, atât timp cât nu a obţinut repararea integrală a prejudiciului, în conformitate cu normele de drept material menţionate.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii expertizelor tehnice judiciare, astfel încât să i se asigure repararea integrală a prejudiciului.

4.2. Motivele de recurs formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, prin Instituţia Primarului

Prin memoriul de recurs, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului, iar, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecâtă.

Susţinând incidenţa motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., pârâta a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1357 C. civ., întrucât nu se poate reţine în sarcina sa o conduită ilicită, astfel încât nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege.

Interdicţia de a construi, ce a fost impusă reclamantei, nu susţine existenţa unei fapte ilicite a UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin. Astfel, deşi prin PUG şi PUZ s-a prevăzut interdicţia reclamantei de a construi, această limitare nu poate avea semnificaţia unei fapte ilicite, producătoare de prejudicii. Această limitare se încadrează ipoteza reglementată de art. 553, alin. (1) C. civ., în conformitate cu care proprietatea privată este dreptul titularului de poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Aşadar, este recunoscut faptul că dreptul de proprietate poate fi limitat în anumite condiţii. Or, în situaţia de faţă, aceste limitări se impun în virtutea unui interes general, respectiv acela de amenajare raţională a teritoriului localităţii, prin posibilitatea edificării reţelei de drumuri şi străzi.

Până în prezent, însă, nu a fost realizată această prelungire a B-dului Aluniş, iar reclamanta are deplină folosinţă asupra terenului său, drept pentru care nu a fost realizată exproprierea acesteia cu privire la terenul litigios.

Reclamanta, deşi a avut cunoştinţa de faptul că terenul este prevăzut pentru prelungirea Bulevardului Aluniş, nu a contestat în contencios administrativ măsura de a se interzice amplasarea de construcţii pe traseul străzilor propuse, fapt ce denotă că a acceptat, tacit, interdicţia impusă. Aşadar, HCL nr. 69/1999 şi HCL nr. 219/2010 prin care a fost adoptat şi ulterior reactualizat PUG-ul municipiului şi, ulterior, HCL 113/2003, respectiv HCL 37/2004, nu au fost contestate la instanţa de contencios administrativ, acte ce sunt în vigoare şi produc efecte juridice.

În concluzie, recurenta-pârâtă solicită a se constata că instanţele au făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 1357 C. civ., fiind reţinut, eronat, în sarcina UAT Municipiul Drobeta Turnu Severin, săvârşirea unei fapte ilicite.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă s-a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta UAT municipiul Drobeta Turnu Severin, întrucât susţinerile ignoră adevărata situaţie de fapt şi de drept, confirmată de înscrisurile ce au fost anexate cererii de chemare în judecată. Arată că a fost stabilit faptul că pârâta a ocupat abuziv terenul său, având destinaţia curţi construcţii, fără a îndeplini obligaţiile legate de expropriere pentru cauză de utilitate publică şi fără plata unei juste şi prealabile despăgubiri. Se arată că şi în situaţia în care ar putea opera anumite limitări a dreptului de proprietate pentru cauză de utilitate publică, în mod obligatoriu această limitare poate fi impusă numai prin expropriere şi cu o justă şi prealabilă despăgubire. Or, recurenta-pârâta nu a respectat dispoziţiile legale, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, prin Instituţia Primarului solicită, prin întâmpinare, respingerea recursului formulat de reclamanta A., întrucît valoarea despăgubirilor acordate pentru lipsa de folosinţă a terenului reclamantei s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale şi în baza raportului de expertiză efectuat în cauză. În cuprinsul raportului, experţii au concluzionat că terenul în litigiu se află în zona III a municipiului Drobeta Turnu Severin, astfel cum o atestă şi probele referitoare la zonarea terenului evaluat. Se arată că şi în situaţia în care s-ar fi evaluat despăgubirile, distinct, pentru fiecare din cele cinci parcele de teren, valoarea totală a despăgubirilor ar fi fost identică, prin însumarea valorilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte va constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

Având în vedere că recursul formulat de reclamantă vizează critici referitoare la repararea prejudiciului cauzat, prin fapta ilicită imputată pârâtei, în timp ce, în cuprinsul recursului declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin sunt formulate critici de nelegalitate referitoare la neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, cu referire la lipsa condiţiei care vizează existenţa unei fapte cu caracter ilicit, critici care tind la respingerea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va proceda la analizarea prioritară a motivelor de recurs susţinute de pârâtă, soluţie impusă de efectele pe care motivele de nelegalitate evocate le pot produce asupra deciziei recurate.

I. Prin recursul declarat, pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel, întrucât a fost greşit obligată la plata de despăgubiri civile, întrucât condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale nu sunt întrunite. În concret, a susţinut că, în sarcina sa, nu poate fi reţinută nicio faptă cu caracter ilicit.

Critica recurentei-pârâte este nefondată şi face abstracţie de obiectul şi cauza cererii deduse judecăţii.

Astfel, prin demersul judiciar declanşat de reclamanta A. - astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive şi examinat de către instanţele de fond - urmăreşte, în cadrul acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin la plata despăgubirilor civile pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţa totala de 2.684 mp, situat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin, aferente perioadei 01 aprilie 2017 - 31 decembrie 2019, justificat de împrejurarea că terenul este ocupat de pârâtă din anul 2003, fără efectuarea formalităţilor legale de expropriere şi acordarea unei juste şi prealabile despăgubiri.

Cauza juridică din litigiul pendinte, înţeleasă ca fundament al pretenţiei deduse judecăţii, o constituie angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a pârâtei, constând în îngrădirea dreptului de proprietate a reclamantei, în condiţiile dispoziţiilor de drept comun, înscrise în art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

Date fiind limitele învestirii instanţei de judecătă, în cauză se reclamă limitarea exercitării atributelor esenţiale ale dreptului de proprietate, precum posesia şi folosinţă, prin demersul întreprins de pârâtă în sensul identificării terenului litigios în PUG-ul şi PUZ-ul unităţii administrativ-teritoriale ca având destinaţia de stradă, în prelungirea B-ului Aluniş.

Referitor la fapta ilicită reclamată în prezenta cauză, instanţele de fond au avut în vedere că existenţa faptei prejudiciabile a fost stabilită, cu putere de lucru judecat, în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile anterioare, care au fost derulate între aceleaşi părţi litigante, respectiv sentinţa civilă nr. 16/2015 pronunţată de Tribualul Mehedinţi, în dosarul x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 5843/2015 a Curţii de Apel Craiova şi, respectiv, sentinţa civilă nr. 12/2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul x/2017, menţinută prin decizia civilă nr. 2474/2018 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin decizia civilă nr. 1191/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, în cadrul litigiilor anterioare, părţile şi-au disputat nu doar apartenenţa dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie, ci şi dreptul reclamantei de a beneficia de despăgubiri pentru lipsirea de folosinţă a bunului său, cu menţiunea că, raportat la această din urmă pretenţie, despăgubirile cerute s-au fundamentat pe aceeaşi cauză ca cea învocată în cererea pendinte, fiind vizată, însă, o perioadă diferită.

Astfel, în dosarul nr. x/2014, finalizat prin sentinţa civilă nr. 16/17.02.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 5843/25.11.2015 a Curţii de Apel Craiova, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a fost obligată să lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică posesie suprafaţa de teren de 2.684 mp, situată în str. x şi să plătească reclamantei suma de 48.312 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului, pentru perioada aprilie 2011 - aprilie 2014.

În motivarea acestei horărâri instanţa a reţinut că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.684 mp ce a făcut obiectul revendicării, însă aceasta nu se poate bucura de toate atributele dreptului său, întrucât autoritatea locală a atribuit terenului destinaţia de drum în PUG-ul şi PUZ-ul ce au fost aprobate prin hotărâri de consiliu local fără ca, în prealabil, să fi fost dispusă exproprierea pentru cauză de utilitate publică. S-a reţinut, astfel, că reclamanta a suferit o limitare excesivă a dreptului de proprietate, iar pentru menţinerea unui just echilibru între interesul general şi cel particular, în virtutea principiului echităţii şi al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale, este obligatorie acordarea unei despăgubiri care să acopere prejudiciul suportat de proprietar, ca urmare a limitării prerogativelor dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate pentru lipsa de folosinţă a aceluiaşi teren, aferente perioadei mai 2014 - 01.04.2017, acestea au format obiectul dosarului nr. x/2017, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 12/23.02.2018 a Tribunalului Mehedinţi. Prin hotărârea pronunţată, instanţa a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 46.970 RON, fiind avut în vedere, ca şi în litigiul anterior, că în lipsa unei proceduri de expropriere a terenului reclamantei, căruia pârâta i-a dat destinaţia de stradă, precum şi menţinerea acestei funcţionalităţi a terenului, care restrânge exercitarea folosinţei bunului, apare (în continuare) ca o sarcină excesivă şi împovărătoare pentru proprietar, conform jurisprudenţei C.E.D.O., ce reclamă acordarea de despăgubiri.

În cauza de faţă, reclamanta a solicitat despăgubiri, pe temeiul răspunderii civile delictuale, pentru limitarea exerciţiului dreptului de proprietate aferent perioadei 01 aprilie 2017 - 31 decembrie 2019.

În circumstanţele expuse, prin decizia recurată, s-a reţinut îndeplinită condiţia privind identitatea de cauză şi cea privind identitatea părţilor din procesele anterioare şi cauza pendinte, fiind avut în vedere caracterul absolut al prezunţiei lucrului judecat ce derivă din hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile anterioare.

Aşadar, în condiţiile în care situaţia de fapt nu a suferit modificări, în sensul că atribute esenţiale ale dreptului de proprietate, respectiv posesia şi folosinţa, au rămas îngrădite în aceleaşi circumstanţe, Înalta Curte constată că instanţa de apel a valorificat corect efectul pozitiv al lucrului judecat în privinţa statuărilor jurisdicţionale din litigiile anterioare. Hotărârile judecătoreşti se opun, cu valoare absolută, deopotrivă părţilor litigante, cât şi instanţei de judecată, care nu poate stabili contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior, în contextul în care circumstanţele factuale, avute în vedere în litigiile anterioare, s-au menţinut şi în dosarul de faţă.

Drept urmare, soluţionarea cauzei a pormit de la premisa (neinfirmată) că restrângerea şi limitarea exercitării folosinţei normale a bunului de către pârâtă, în absenţa unei proceduri legale de expropriere a terenului reclamantei. Întrucât, asupra imobilului litigios, pârâta a instituit şi menţinut o servitute de utilitate publică, în absenţa unei despăgubiri juste şi echitabile, rezultă că, şi pentru perioada 01 aprilie 2017 - 31 decembrie 2019, fapta prejudiciabilă reclamă angajarea răspunderii civile delictuale.

Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, aspectul susţinut de recurentă în sensul că, până în prezent, nu ar fi fost realizat obiectivul privind prelungirea Bulevardului Aluniş pe terenul proprietatea reclamantei, constituie un element imputabil recurentei şi nu poate conduce, sub nicio formă, la consecinţe favorabile, în sensul exonerării acesteia de plata despăgubirilor corespunzătoare imobilului asupra căruia a menţinut, în aceleaşi circumstanţe factuale, servitutea de utilitate publică şi care a condus la limitarea prerogativele dreptului de proprietate.

Problema asigurării unui interes general, cum este cazul în legătură şi cu terenul din prezentul litigiu, nu trebuie să conducă la golirea de conţinut a dreptului proprietarului bunului. Astfel, corelativul posibilităţii limitării dreptului de proprietate, provocată de autorităţile statului pentru un interes general, este generat de jurisprudenţa europeană în materie, care a pus în evidenţă necesitatea respectării principiului existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul avut în vedere pentru realizarea lui.

Sub acest aspect, în speţă, este relevantă hotărârea pronunţată, la 27.01.2009, în cauza Burghelea contra României, în care instanţa de contencios european a reţinut că lipsirea reclamanţilor de exerciţiul efectiv al atributelor dreptului de proprietate, de o lungă perioadă de timp şi în absenţa unor despăgubiri corecte pentru prejudiciul creat, chiar şi în contextul unui interes general al comunităţii locale pentru realizarea lucrării care afectează bunul reclamanţilor, reprezintă o expropriere de fapt şi, totodată, un dezechilibru excesiv între interesul comun proteguit şi cel privat, al titularului dreptului de proprietate.

În concluzie, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente cauzei.

II. Relativ la recursul declarat, pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. a criticat decizia pronunţată, de instanţa de apel, pentru aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor de drept substanţial în ce priveşte soluţia dată cererii privind repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită reclamată.

Contrar susţinerilor recurentei, se observa că instanţa de apel a indicat care sunt criteriile de analiză în ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului suferit. Astfel, considerentele deciziei recurate reflectă raţionamentul juridic expus în analiza elementului prejudiciu, cu trimitere la criteriile şi reperele faptice concrete pe care instanţele le-au avut în vedere spre a cuantifica despăgubirile acordate reclamantei.

Astfel, argumentele recurentei potrivit cărora instanţa de apel ar fi stabilit eronat despăgubirile solicitate, prin încadrarea terenului în zona A3 şi nu în zona A2, cum ar fi corect, au fost înlăturate cu ocazia examinării obiecţiunilor recurentei la raportul de expertiză. Astfel, criteriul referitor la încadrarea bunului în zona A3 sau A2 a localităţii a fost analizat de instanţele fondului, cu ocazia cuantificării despăgubirilor datorate pentru lipsa de folosinţă a terenului. Sub acest aspect, în considerentele hotărârii, instanţa a arătat că determinarea valorii proprietăţii trebuie realizată în raport de zona A3, în raport de identificarea fizică a terenului şi zona în care se situează potrivit grilei notariale. Aşadar, valoarea despăgubirii s-a realizat în concordanţă cu criteriul care vizează amplasamentul şi valorea pe care îl are un teren similar, potrivit grilei notarilor publici.

De altfel, după cum deja s-a evocat, ca premisă, instanţele au avut în vedere situaţia juridică a terenului reţinută cu ocazia pronunţării hotărârilor judecătoreşti în litigiile anterioare ce au fost derulate între părţi. Cum situaţia juridică şi factuală avută în vedere cu ocazia soluţionării acelor litigii nu s-a schimbat nici în privinţa ingerinţei ce a avut loc în dreptul de proprietate al reclamantei şi nici a îndreptăţirii acesteia din urmă de a beneficia de acele despăgubiri care să acopere prejudiciul constând în lipsa de folosinţă a bunului său, rezultă că despăgubirile calculate, inclusiv cu referire la perioada dedusă judecăţii, trebuie să respecte principiului echităţii şi criteriilor obiective care au fundamentat soluţiile pronunţate în litigiile anterioare.

Sub acest din urmă aspect, pretenţia reclamantei de a-i fi acordate despăgubiri, pentru lipsa de folosinţă aferente perioadei solicitate în dosarul de faţă, în considerarea unor caracteristici ale terenului şi pe baza unor criterii de evaluare ce au fost cenzurate prin hotărârile judecătoreşti anterioare, pronunţate în litigii derulate între aceleaşi părţi, având aceeaşi cauză şi, parţial, acelaşi obiect, ca cel pendinte, nu poate fi primită, cum corect s-a reţinut prin decizia recurată, întrucât se opun efectele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în acele litigii.

Recurenta a mai susţinut nelegalitatea deciziei atacate, întrucât nu i s-a acordat o despăgubire integrală pentru prejudiciul suferit, de vreme ce valoarea stabilită nu a avut în vedere că suprafaţa de teren a fost dezmembrată în cinci loturi egale, însă de o valoare mai mare, aspect care ar fi condus la stabilirea unor despăgubiri superioare.

Contrar celor susţinute, criteriul avut în vedere la determinarea valorii despăgubirii, prin raportare la existenţa unui singur trup de teren, a fost corect evaluat în cauză, de vreme ce, doar scriptic, au fost atribuite mai multe numere cadastrale loturilor de teren, rezultate în urma dezmembrării suprafeţei de 2684 mp.. întrucât, faptic, potrivit circumstanţelor reţinute în cauză, terenul constituie un tot nedivizat, formând un singur trup de teren.

Operaţiunea juridică de dezmembrare, materializată prin actul autentificat sub nr. x/08.12.2017, efectuată la solicitarea reclamantei, în contextul regimului urbanistic atribuit terenului prin HCL nr. 113/2003 şi nr. 37/2004, a fost realizată doar scriptic, nefiind materializată în teren, în sensul identificării şi individualizării concrete, prin semne de hotar, a loturilor create. Aşadar, în condiţiile în care, prin expertiza tehnică de specialitate, experţii au identificat un singur lot, unitar şi nu un număr de 5 parcele distincte, astfel cum pretinde recurenta, rezultă că valoarea despăgubirilor a fost determinată în conformitate cu criteriul examinat.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, precum şi a celor înscrise în art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia europeană ce vizează dreptul la un proces echitabil, recurenta nu dezvoltă critici în privinţa modului în care ar fi fost nesocotite dispoziţiile procedurale de care era ţinută instanţa de apel, nefiind posibil a declanşa, din această perspectivă, un control judiciar, realizat, însă, din perspectiva examinării cazului de nelegalitate, expres invocat de reclamantă, care viza încălcarea normelor de drept substanţial, cu referire concretă la elementul prejudiciului - condiţie a răspunderii civile delictuale, fundament al demersului judiciar declanşat în dosarul de faţă.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin prin Instituţia Primarului împotriva deciziei civile nr. 242 din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2022.