Rescission of real estate sale: denial of hearing postponement for lack of representation and non-fulfillment of Article 222 Code of Civil Procedure conditions.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la 27 ianuarie 2020, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei să constate intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/09.10.2019 de E., cu privire la imobilul apartament nr. x situat în judeţ Ilfov, sat Ghermăneşti, com. Snagov, str. x, compus din două camere şi dependinţe, în suprafaţă totală de 70,38 mp, împreună cu dreptul de proprietate asupra cotei părţi de 3,23% din părţile şi dependinţele comune ale imobilului care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, precum şi dreptul de folosinţă asupra cotei părţi de 3,237% din terenul aferent imobilului apartament în suprafaţă de 21,33 m.p. din terenul pe care este construit blocul, să dispună evacuarea pârâţilor din imobilul anterior descris, să dispună radierea din cartea funciară cu nr. x a comunei Snagov a dreptului de proprietate al pârâţilor cu privire la imobilul menţionat şi să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi acordarea unui termen de graţie pentru achitarea preţului.

2. Sentinţa pronunţată în primă instanţă

La termenul de judecată din 17 iulie 2020, tribunalul a respins cererea de amânare formulată de pârâţi, ca neîntemeiată faţă de împrejurarea că au primit citaţia cu aproximativ două luni înaintea termenului de judecată şi se prezumă că în acest timp puteau să-şi angajeze un avocat şi să-şi pregătească apărarea în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 1996 din 30 iulie 2020, Tribunalul Ilfov, secţia civilă a admis acţiunea, a constatat intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/09.10.2019 de E., cu privire la imobilul apartament nr. x situat în judeţ Ilfov, sat Ghermăneşti, com. Snagov, str. x, compus din două camere şi dependinţe, în suprafaţă totală de 70,38 mp, împreună cu dreptul de proprietate asupra cotei părţi de 3,23% din părţile şi dependinţele comune ale imobilului care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţă comună, precum şi dreptul de folosinţă asupra cotei părţi de 3,237% din terenul aferent imobilului apartament, în suprafaţă de 21,33 m.p. din terenul pe care este construit blocul, a dispus evacuarea pârâţilor C. şi D. din imobil, precum şi radierea din cartea funciară nr. x a comunei Snagov a dreptului lor de proprietate.

Prin sentinţa civilă nr. 2997 din 27 octombrie 2020 s-a admis cererea de completare a hotărârii şi au fost obligaţi pârâţii C. şi D. să plătească reclamanţilor suma de 10.655 RON, cheltuieli de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Împotriva celor două hotărâri au promovat apel pârâţii C. şi D..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 1300A din 8 octombrie 2021 a respins, ca nefondate, apelurile.

4. Recursul exercitat în cauză

Decizia din calea de atac a apelului formează obiect al recursului exercitat de pârâţii C. şi D..

Critica evocată în memoriul de recurs a vizat soluţia dispusă de prima instanţă asupra cererii de amânare a judecăţii, asupra căreia Curtea a statuat în considerente în apelul promovat contra sentinţei civile nr. 1996 din 30 iulie 2020, nefiind formulate motive la adresa cererii de completare.

Instanţa de apel a ignorat că măsura luată a condus la încălcarea dreptului la apărare şi a validat argumentul reclamanţilor, acela că prin formularea amânării, pârâţii încearcă să tergiverseze soluţionarea cauzei. Or, nu se poate discuta de tergiversare, de vreme ce dosarul se afla la primul termen de judecată, la care s-a şi reţinut în pronunţare.

Recurenţii au considerat că o perioadă de două luni este suficientă pentru angajarea unui apărător, însă în contextul pandemic au suferit o diminuare semnificativă a veniturilor.

De asemenea, este lipsit de suport şi argumentul instanţei referitor la posibilitatea formulării unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru desemnarea unui avocat din oficiu, din moment ce nu se preconiza respingerea solicitării de amânare chiar la primul termen de judecată.

În final, recurenţii, şi-au exprimat intenţia de a achita părţii adverse contravaloarea imobilului până la primul termen de judecată stabilit în recurs şi au solicitat, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac, anularea deciziei Curţii de Apel cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată ori rămasă fără obiect.

5. Apărările formulate în recurs

Intimaţii reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare, ale cărei concluzii au fost de respingere a recursului, ca neîntemeiat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 25 noiembrie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate faţă de data iniţială a dosarului, 27 ianuarie 2020, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâţii C. şi D. este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Critica recurenţilor se grefează pe aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) C. proc. civ. de către instanţa de apel, relativ la aprecierea întrunirii condiţiilor în cazul amânării cauzei pentru lipsă de apărare, Înalta Curte urmând a procda la verificarea acesteia prin prisma ipotezei de nelegalitate înscrisă în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenţii consideră că motivul ce a determinat respingerea cererii de amânare formulată în faţa primei instanţe nu este unul temeinic, de tergiversare a soluţionării dosarului, conform apărării opuse de reclamanţi, cât timp se aflau la primul termen de judecată, iar pricina a fost reţinută în pronunţare. Numai în măsura acordării mai multor termene de judecată s-ar fi pus problema unei tergiversări a cauzei.

În vederea protejării dreptului părţii la apărare, garantat legal, C. proc. civ. instituie, prin art. 222, posibilitatea amânării cauzei pentru motivul generic de lipsă de apărare: "Amânarea judecăţii cauzei pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.’’ Condiţiile în care se dispune o astfel de amânare rezultă din textul citat, anume caracterul excepţional al cererii, temeinicia motivelor vizând lipsa de apărare şi absenţa culpei părţii sau a reprezentantului ei în generarea acestei situaţii.

În speţă, instanţa de apel a realizat o aplicare judicioasă a normei enunţate, apreciind că recurenţii pârâţi nu au justificat temeinic amânarea cauzei având în vedere că au primit citaţia pentru termenul de judecată din 17 iulie 2020 cu un interval de timp considerabil înainte, aproximativ 2 luni, şi, deci, aveau posibilitatea efectivă să-şi angajeze un apărător în perioada cuprinsă între data primirii citaţiei şi termenul stabilit. Mai) mult, în contextul parcurgerii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată faţă de pârâţi, se putea previziona fixarea primului termen în şedinţă publică, pentru discutarea pe fond a litigiului.

În contextul dat se impune a se menţiona şi că a fost amânată pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise, în aplicarea prevederilor art. 222 alin. (2) C. proc. civ. "când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise’’, astfel că recurenţilor nu li s-a pricinuit o vătămare prin neacordarea unui alt termen.

Mai reţine prezenta instanţă că, într-adevăr, dosarul s-a aflat la primul termen de judecată în şedinţă publică când s-a solicitat amânarea judecăţii, însă acesta nu reprezintă un motiv determinant a o încuviinţa, deoarece aprecierea asupra amânării judecăţii pentru lipsă de apărare implică întrunirea condiţiilor impuse de art. 222 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte nu găseşte întemeiată nici aserţiunea recurenţilor pretins exonerativă de culpă constând în afectarea pe plan financiar de pe urma situaţiei pandemice de a suporta costurile pe care le implică o asistenţă calificată din partea unui avocat în etapa judecăţii în primă instanţă. În acord cu statuarea instanţei de apel, părţile aveau la îndemână formularea unei cereri de ajutor public judiciar sub forma plăţii onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi apărării printr-un avocat numit sau ales, în condiţiile art. 6 lit. a) din O.U.G. nr. 51/2008, dar nu au uzat de acest demers judiciar.

Mai notează instanţa de recurs că nedepunerea acestor diligenţe, pentru desemnarea unui avocat în condiţiile stabilite de lege, este imputabilă exclusiv recurenţilor care nu au acţionat în decursul celor două luni scurse de la primirea citaţiei şi până la discutarea amânării în şedinţa din 17 iulie 2020.

Prevederile art. 222 C. proc. civ. au menirea de a asigura respectarea dreptului la apărare reglementat de art. 13 din cod, însă părţile nu se pot folosi de acest instrument procedural pentru a tergiversa judecarea cauzei, cum tind recurenţii prin formularea cererii de amânare.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de apel este legală din perspectiva neîndeplinirii cerinţelor art. 222 C. proc. civ., relativ la prezentarea cauzei temeinice în justificarea lipsei de apărare, iar toate criticile aduse sub acest aspect nu pot fi validate. În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul exercitat de pârâţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1300A din 8 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.