Territorial jurisdiction for forced execution determined by debtor’s de facto residence rather than legal domicile when all execution forms are requested

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 03.03.2022 sub nr. x/2022, petentul BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite în toate modalităţile de executare, simultan sau succesiv pentru trecerea la executarea silită a obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.08.2020, împotriva debitorului B., pentru recuperarea creanţei în cuantum de 826,84 RON reprezentând debit datorat, precum şi plata cheltuielilor de executare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin încheierea din 10.03.2022, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

A reţinut instanţa că, deşi potrivit cărţii de identitate, debitorul are domiciliul legal în municipiul Braşov, judeţul Braşov, acesta are înscrisă reşedinţa pentru perioada 14.10.2021-13.10.2022, deci inclusiv la data formulării cererii de executare silită (23.02.2022), în Buşteni, judeţul Prahova, acesta fiind domiciliul în fapt, singurul cu relevanţă în materia stabilirii competenţei procesual civile.

Având în vedere că debitorul indicat în cererea de încuviinţare a executării silite are domiciliul în fapt în Buşteni, judeţul Prahova, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date DEPABD, rezultă că cererea privind încuviinţarea executării silite nu este de competenţa Judecătoriei Braşov, ci a Judecătoriei în a cărei rază teritorială se află localitatea în care acesta domiciliază în fapt, în speţă Judecătoria Sinaia.

Prin încheierea nr. 175/30.03.2022, Judecătoria Sinaia, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că ceea ce interesează în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei încuviinţări de executare silită, este locul în care se află domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, astfel cum prevede art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., neexistând nici un temei legal pentru a se considera că relevant în stabilirea competenţei teritoriale exclusive ar fi reşedinţa debitorului.

Având în vedere că domiciliul debitorului se afla, la data sesizării organului de executare, în Municipiul Braşov, judeţul Braşov, care potrivit Hotărârii CSM nr. 102/2021 aparţine circumscripţiei Judecătoriei Braşov, rezultă că aceasta este instanţa competentă teritorial exclusiv să soluţioneze prezenta cauză.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, pentru următoarele argumente:

Obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie solicitarea petentului BEJ A. de încuviinţare a executării silite în ce priveşte executarea obligaţiei cuprinsă în titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.08.2020, împotriva debitorului B., pentru recuperarea creanţei în cuantum de 826,84 RON reprezentând debit datorat, precum şi plata cheltuielilor de executare.

Se constată că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., în ce priveşte domiciliul/reşedinţa debitorului.

Astfel, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal sus citat instituie o competenţă în care prioritatea este acordată, succesiv, instanţei în circumscripţia căreia se regăseşte sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar în ultimul rând al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

De principiu, în stabilirea competenţei potrivit art. 651 C. proc. civ., nu are relevanţă existenţa unei reşedinţe temporare a debitorului având caracterul unui domiciliu de fapt, ci domiciliul legal, cel înscris în actul de identitate, cu care se face dovada menţiunilor de stare civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", care se coroborează cu dispoziţiile art. 91 alin. (1) din acelaşi cod, care statuează că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În speţă, este adevărat că potrivit cărţii de identitate, debitorul are domiciliul legal în municipiul Braşov, judeţul Braşov, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov, însă potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, în perioada 14.10.2021-13.10 2022, acesta figurează cu reşedinţa în Buşteni, judeţul Prahova, ceea ce înseamnă că locuirea efectivă a acestuia se află la această adresă.

Rezultă că, în sensul dispoziţiilor art. 91 C. civ., au fost asigurate publicitatea şi opozabilitatea menţiunilor referitoare la reşedinţa părţii.

Potrivit evidenţelor menţionate anterior, debitorul figurează cu reşedinţa în Buşteni (localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sinaia), atât la data învestirii organului de executare (23.02.2022), cât şi la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (03.03.2022).

Ţinând seama că în cauză, prin cererea adresată organului de executare, s-a solicitat ca executarea să se realizeze prin toate formele prevăzute de lege, devine relevant în determinarea competenţei teritoriale aspectul locuirii în fapt-cel care asigură, pe de o parte, înştiinţarea efectivă a debitorului de pornirea procedurii execuţionale împotriva sa, dar şi valorificarea drepturilor creditorului (situaţia fiind diferită de aceea în care, de exemplu, s-ar solicita doar executarea silită asupra bunurilor mobile, prezumate a se afla la domiciliul legal al debitorului sau executarea silită imobiliară, când interesează locul situării imobilului).

Pentru aceste considerente, având în vedere că atât la data învestirii organului de executare (23.02.2022), cât şi la data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite (03.03.2022), debitorul figurează cu reşedinţa în Buşteni (localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sinaia), luând în considerare şi faptul că investirea instanţei cu solicitarea de încuviinţare a executării silite s-a realizat cu privire la toate formele de executare prevăzute de lege, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.