Jurisdictional conflict over substitute deed of sale: relative territorial competence and waiver by failure to plead non-competence

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele terenuri indicate în acţiune, pe care a arătat că le-a cumpărat prin înscrisuri sub semnătură privată de la defuncta B..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1669 C. civ., decizia nr. 8/2013 a ICCJ.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind tardiv formulată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 827/27.11.2020, Judecătoria Strehaia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

A reţinut instanţa că acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este o acţiune patrimonială personală, respectiv o cerere formulată în executarea antecontractului, iar competenţa teritorială se determină potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceasta având un caracter alternativ.

Aşadar, competenţa teritorială a soluţionării cererii revine instanţei de la domiciliul (sediul) pârâtului ori instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie şi în parte, a obligaţiei, instanţe deopotrivă competente, reclamantul fiind cel care are alegerea între acestea.

În situaţia în care părţile nu au prevăzut în antecontract un loc pentru executarea obligaţiei, instanţa competentă rămâne doar cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reţinut instanţa că în speţă domiciliul pârâtei B. este în comuna Războieni, satul Broşteni, judeţul Neamţ, iar reclamantul nu are domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Strehaia. Prin cele două promisiuni de vânzare cumpărare, părţile nu au convenit ca Judecătoria Strehaia să aibă competenţă teritorială în soluţionarea litigilor cu privire la executarea obligaţiilor ce decurg din încheierea acestor convenţii, astfel încât competenţa revine Judecătoriei Piatra Neamţ, ca instanţă de la domiciliul pârâtei.

Prin sentinţa nr. 1224/16.03.2022, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Strehaia, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că întrucât pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Strehaia, aceasta a devenit competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată. Necompetenţa teritorială invocată de către Judecătoria Strehaia din oficiu, este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârâtă în condiţiile arătate, iar prin neinvocare, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze cererea, nemaiputând dispune nici din oficiu şi nici la cererea oricăreia dintre părţi declinarea competenţei teritoriale.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, pentru următoarele argumente:

Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Prin alegerea făcută de reclamantă a Judecătoriei Strehaia, aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Aceasta deoarece fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă, prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.

În cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv o acţiune patrimonială personală, formulată în executarea antecontractului, iar competenţa teritorială se determină potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., aceasta având un caracter alternativ (de ordine privată, iar nu de ordine publică).

Întrucât pârâta deşi a formulat întâmpinare, nu a invocat excepţia de necompetenţă până la termenul la care părţile legal citate puteau pune concluzii, respectiv termenul din 27.11.2020, instanţa de judecată nu mai putea, din oficiu, să invoce această excepţie, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.