Land Ownership Declaratory Action Inadmissible; Appeal Rejected and Prior Dismissal Affirmed

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2020 sub nr. dosar x/2020 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, reclamanta Parohia Romano Catolică nr. IV a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Municipiul Târgu Mureş, prin primar, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Mureş, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş şi OCPI Mureş, să se stabilească că au fost proprietarii terenului în suprafaţă de 6 iugere şi 320 stânjeni pătraţi, adică 3 ha 5678 mp, de natura fanate, identificat în răzorul "Kis udvar" (Curtea mică) în zona albiei râului Mureş, în vecinătate cu localitatea Santana de Mureş, intabulat în CF x Tg-Mures, nr. top. x, poz. A+2, iar conform menţiunii în Foaia B a fost proprietatea Parohiei Romano Catolice Târgu-Mureş, care a trecut cu titlul gratuit în proprietatea Statului Român; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

Pârâţii au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş

Prin sentinţa nr. 179/11.02.2021, Tribunalul Mureş, secţia civilă a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş

Prin decizia nr. 467/A/09.09.2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. IV Târgu Mureş.

Recurenta a arătat că hotărârea conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii, că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că a interpretat greşit acţiunea în constatare, prin raportare la acţiunea în realizare.

A mai arătat că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii, încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a administrat probe pentru cercetarea fondului şi nu a pus în discuţie probele solicitate prin cererea introductivă.

De asemenea, instanţa nu a luat în considerare cartea funciară x Tg-Mureş în care a fost întabulat imobilul revendicat, nu a apreciat corect starea de fapt, a interpretat greşit valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosar, precum şi natura juridică a acţiunii deduse judecăţii.

Potrivit CF nr. x Tg-Mureş, reclamanta a fost proprietara terenului în suprafaţă de 3 ha, 5678 mp, expropriat de Statul Român, fără a se menţiona în cartea funciară la poziţia B+19 de la cine a fost expropriat terenul.

Prezentul demers judiciar are ca obiect validarea, pe cale judecătorească a înscrisului nou descoperit constând în CF x Tg-Mureş, certificat la data de 10.08.1994 de către Oficiul de Cadastru al Judecătoriei Districtuale Regionale Tg-Mureş, din care rezultă că reclamanta a fost proprietara imobilului referitor la care a solicitat acordarea de despăgubiri, înscris ce trebuie coroborat cu CF nr. x Tg-Mureş deteriorat şi aflat în arhiva OCPI Mureş.

5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş a formulat întâmpinare, prin care a arătat că îşi menţine poziţia procesuală exprimată prin întâmpinarea depusă la fond şi că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea prezentului recurs.

În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin DGRFP Braşov-AJFP Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, decizia atacată nefiind supusă acestei căi de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, decizia atacată fiind legală şi temeinică. În mod corect a reţinut instanţa de apel că reclamanta a urmat calea acţiunii în realizare, respectiv procedura specială reglementată pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist, procedură care s-a finalizat şi în cadrul căreia instanţa a verificat îndreptăţirea reclamantei din perspectiva dovedirii dreptului pretins. În mod corect instanţa de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., aşa cum s-a reţinut şi de către tribunal, fiind inadmisibilă calea unei acţiuni în constatare pe calea dreptului comun pentru dobândirea aceluiaşi drept.

În termen legal, intimaţii-pârâţi Municipiul Târgu Mureş şi Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Târgu Mureş au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că îşi menţin apărările formulate în etapele procesuale anterioare şi că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică, prin aceasta reţinându-se în mod corect că reclamanta nu mai are deschisă calea acţiunii în constatare după ce într-un demers judiciar anterior a dedus judecăţii, într-o procedură specială, aceleaşi aspecte legate de dreptul de proprietate în discuţie. Mai arată că înţeleg să îşi menţină excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată la prima instanţă.

Intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin DGRFP Braşov-AJFP Mureş a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu apărările formulate de ceilalţi intimaţi prin întâmpinările acestora.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea pronunţată de către instanţa de apel este nelegală întrucât conţine motive contradictorii şi străine de natura pricinii, interpretează greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, interpretează greşit acţiunea în constatare, prin raportare la acţiunea în realizare.

Mai arată recurenta că prin respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO întrucât instanţa nu a administrat probe pentru cercetarea fondului şi nu a pus în discuţie probele solicitate prin cererea introductivă. De asemenea, învederează că nu a fost apreciată corect starea de fapt, a fost interpretată greşit valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosar, precum şi natura juridică a acţiunii deduse judecăţii, iar în prezent au fost descoperite înscrisuri noi cu privire la dreptul să de proprietate.

Se reţine că prin demersul judiciar obiect al prezentului dosar, reclamanta a solicitat să se constate că terenul în suprafaţă de 5678 mp expropriat de Statul Român a fost proprietatea Parohiei Romano Catolice Târgu-Mures şi a trecut cu titlul gratuit în proprietatea Statului Român. Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 25, art. 125 art. 411 şi art. 453 C. proc. civ. şi a fost introdusă pe rolul instanţei la data de 10.09.2020.

Referitor la acelaşi teren, anterior prezentului litigiu, a fost emisă Decizia de invalidare nr. 11989/27.10.2016 a măsurii de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş nr. 131/l, reţinându-se că nu s-a putut stabili dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului în discuţie.

Această decizie a fost contestată în instanţă de către recurentă, în cadrul dosarului nr. x/2017, în care, prin sentinţa nr. 649/12.05.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a respins contestaţia, ca neîntemeiată. Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 49/A/10.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Prin decizia nr. 4134/22.11.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul împotriva deciziei nr. 49/A/10.01.2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respins, ca inadmisibil.

Faţă de cele arătate, se constată că recurenta a urmărit dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu printr-o acţiune în realizare anterioară, formulată în cadrul procedurilor speciale de restituire, care însă a fost respinsă pentru nedovedirea dreptului de proprietate pretins, devenind astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 35 C. proc. civ. conform cărora "Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege".

Prin acţiunea în constatare astfel cum este reglementată de textul legal menţionat, partea reclamantă solicită instanţei să constate existenţa unui drept al său ori inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi prin acţiune să nu urmărească contestarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. O particularitate importantă a acţiunii în constatare rezidă în caracterul său preventiv, scopul exercitării sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Legiuitorul a instituit principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului astfel încât activitatea organelor judiciare să nu fie încărcată cu două acţiuni paralele, respectiv una în constatare şi una în realizarea dreptului.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel nu a interpretat greşit acţiunea în constatare în raport cu acţiunea în realizare, ci a aplicat în cauză dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., stabilind, în mod corect, că dat fiind acţiunea exercitată în cadrul procedurilor speciale de restituire promovată anterior de către recurentă (acţiunea în realizare), aceasta nu mai are în prezent deschisă calea unei acţiuni în constatare, nu datorită unei interpretări dată printr-o hotărâre judecătorească, ci prin efectul incidenţei în cauză a unei norme de drept care exclude un asemenea demers.

Împrejurarea că acţiunea în constatare a fost respinsă, ca inadmisibilă, nu se circumscrie unei încălcări a dreptului la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO, cum eronat susţine recurenta, câtă vreme art. 247 alin. (1) C. proc. civ. statuează că "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", iar inadmisibilitatea căii procesuale alese de către parte reprezintă un impediment procedural în analiza pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii.

Într-o argumentare incoerentă şi contradictorie, recurenta susţine, pe de o parte, că nu s-au administrat probe, deci nu s-a cercetat fondul, iar pe de altă parte că nu a fost apreciată corect starea de fapt şi a fost interpretată greşit valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosar, însă raportat la cele anterior arătate, aceste susţineri sunt lipsite de fundament juridic.

Împrejurarea că recurenta a descoperit înscrisuri noi privind dreptul său de proprietate, despre care aceasta pretinde că relevă o altă stare de fapt decât cea reţinută în cadrul litigiului anterior în care s-a exercitat acţiunea în realizare, nu este de natură să influenţeze caracterul inadmisibil al acţiunii formulate în prezentul dosar, în cadrul căruia nu se pot pune în discuţie aspecte tranşate anterior cu putere de lucru judecat.

Prin umare, întrucât aspectele de nelegalitate învederate de către recurenta-pârâtă nu se susţin, recursul nu poate fi primit.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Romano Catolică nr. IV Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 467/A din 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Romano Catolică nr. IV Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 467/A din 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.