Cassation appeal annulled for failure to prove payment of judicial stamp tax in personal injury and employment compensation claim

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 6 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C. S.A. la plata sumei 7.826.04 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi recuperare, a sumei de 18.200 RON, reprezentând contravaloarea salariului neîncasat în perioada mai 2015 - iulie 2016, a sumei de 16.800 euro, reprezentând contravaloarea diurnei neîncasate în perioada mai 2015 - iulie 2016 şi a sumei de 400.000 euro, reprezentând daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995 şi art. 2.223 şi următoarele din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3193/2019 din 1 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii primei instanţe, reclamantul a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1735/A din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului.

Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentului-reclamant i s-a pus în vedere prin adresa comunicată la 1 martie 2021 să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 12.089,94 RON, sub sancţiunea anulării recursului.

Acesta a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din 24 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1735/A din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.