Labor claim enforcement: peremption of appeal and strict five-day deadline for extraordinary appeal against peremption ruling

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 8 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului Liceul Tehnologic "C." Ţibăneşti la plata drepturilor băneşti şi a dobânzii legale aferente, în temeiul deciziei nr. 26 din 12 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2009 şi a sentinţei civile nr. 463 din 14 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2015.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Codului muncii, ale Legii nr. 221/2008 şi Legii nr. 85/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1704/2018 din 12 noiembrie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât şi, totodată, a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel.

Prin decizia nr. 343/2020 din 1 septembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs.

Totodată, reclamanţii au formulat cerere de repunere în termenul de recurs prin care au susţinut, în esenţă, că nu au fost prezenţi la termenul la care a fost pronunţată decizia atacată din cauza pandemiei, a vârstei înaintate şi a unor boli cronice de care suferă.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurenţii-reclamanţi au depus un punct de vedere la raport.

Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

Astfel, sancţiunea decăderii pentru exercitarea căii de atac cu depăşirea termenului legal va fi înlăturată de la aplicare numai dacă partea dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin raportare la acest text de lege, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi solicită repunerea în termenul de declarare a recursului, întrucât nu au fost prezenţi la termenul la care a fost pronunţată decizia atacată din cauza pandemiei, a vârstei lor înaintate şi a unor boli cronice de care suferă.

Or, neprezentarea acestora la termenul respectiv, indiferent de cauzele invocate, nu constituie un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ., din moment ce recurenţii-reclamanţi au solicitat judecata apelului şi în lipsa lor .

În plus, cererile formulate în apel de recurenţii-reclamanţi au fost transmise la dosar inclusiv prin fax, astfel încât aceştia nu s-au aflat în imposibilitate de a transmite şi cererea de recurs prin aceeaşi modalitate de comunicare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare."

Textul de lege anterior menţionat instituie o excepţie de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., atât în privinţa duratei, cât şi a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul hotărârilor de constatare a perimării, durata termenului de recurs este de 5 zile, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunţării hotărârii.

De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen de aceeaşi durată pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recursul are ca obiect decizia nr. 343/2020 din 1 septembrie 2020, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat perimarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe.

Având în vedere că hotărârea de constatare a perimării apelului a fost pronunţată la 1 septembrie 2020, rezultă că ultima zi în care putea fi declarat recursul era la 7 septembrie 2020.

Or, recursul a fost declarat la 29 septembrie 2020, conform menţiunii de la dosarul de recurs, fiind astfel depăşit termenul imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.

În aceste condiţii, devine incidentă sancţiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B..

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 343/2020 din 1 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.