Appeal annulled for unpaid court fee; appellant ordered to pay 5,791.49 RON costs

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 20 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B.., a solicitat obligarea pârâtei C. S.A. la restituirea către reclamantă a sumei de 542.594,29 euro, în echivalent în RON la data plăţii şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data plăţii nedatorate şi până la data restituirii.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei să constate că a operat compensarea legală şi, în subsidiar, cea judiciară între creanţele reciproce ale părţilor.

Prin sentinţa nr. 188 din 16 aprilie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a respins excepţiile lipsei de interes şi a prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 2.235.608,05 RON (echivalentul sumei de 542.594,29 euro) şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu 31 august 2009 şi până la data restituirii; a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţei.

D., în calitate de administrator special al debitoarei A. S.A., a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu soluţionarea apelului.

Prin încheierea din 21 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins cererea de recuzare, ca nefondată

D. a declarat recurs împotriva acestei încheieri prin care a invocat motivele casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4-6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele au depus întâmpinări prin care au invocat excepţiile netimbrării, inadmisibilităţii, nulităţii recursului şi lipsei calităţii procesuale active a recurentului, intimata C. S.A. solicitând şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 februarie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai intimata C. S.A. a depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Totodată, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că recurentului i s-a pus în vedere prin adresa comunicată la 2 octombrie 2020 să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în original, sub sancţiunea anulării recursului.

Acesta nu a depus dovada achitării taxei în original, ci o simplă copie în care nu este menţionat numărul dosarului pentru care a fost achitată. Or, copia dovezii în care nu este indicat numărul de dosar naşte probabilitatea ca taxa să fi fost deja folosită în altă cauză.

În consecinţă, respectiva copie nu conferă certitudinea achitării taxei judiciare de timbru în cauza dedusă judecăţii.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate conform art. 24 alin. (1)-(2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 21 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu privire la cererea intimatei C. S.A. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, Înalta Curte constată că intimata a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., va obliga pe recurent la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.791,49 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul D. împotriva încheierii din 21 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Obligă pe recurent la plata către intimata C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.791,49 RON.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.