Inadmissibility of cassation appeal in individual labor disputes under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., anularea deciziei nr. 21 din 10 decembrie 2020, prin care s-a decis că salariaţii pârâtei beneficiază de concediu în perioada cuprinsă între 21 decembrie 2020 şi 11 ianuarie 2021.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 144-152 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 1644 din 3 iunie 2021, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2395 din 26 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că recursul este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect anularea deciziei nr. 21 din 10 decembrie 2020, prin care s-a decis că salariaţii pârâtei beneficiază de concediu în perioada cuprinsă între 21 decembrie 2020 şi 11 ianuarie 2021, cauza fiind soluţionată în primă instanţă în temeiul dispoziţiilor din Codul muncii.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţele de judecată cu soluţionarea unui conflict de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (...)"

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel. Printre aceste litigii se regăsesc şi cele care vizează conflictele de muncă.

Totodată, conform art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar potrivit art. 214 din acelaşi act normativ, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de muncă rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia instanţei de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2395 din 26 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.