Public works payment claim under Law No. 101/2016 appeal quashed and remanded for recourse remedy.

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 31 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Târgovişte la plata: sumei de 32.355,99 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate şi a penalităţilor de întârziere calculate la nivelul ratei dobânzii de referinţă, la care se adaugă 8 puncte procentuale, conform clauzei stipulate la pct. 14.8 din contractul de lucrări nr. x din 8 iunie 2017; a sumei de 282.006,31 RON, reprezentând materiale achiziţionate pentru efectuarea lucrărilor; a sumei de 133.935.44 RON, reprezentând profit nerealizat; a sumei de 214.790,74 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie.

Prin încheierea din 5 iunie 2019, secţia I civilă a Tribunalului Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a aceluiaşi tribunal, dosarul fiind reînregistrat sub nr. x/2019*.

Pârâtul Municipiul Târgovişte a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.533.738,07 RON, reprezentând suma rămasă de recuperat de la antreprenor.

Reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor ce vor fi stabilite în sarcina reclamantei în ipoteza admiterii cererii reconvenţionale.

Prin sentinţa nr. 782 din 5 octombrie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A. S.R.L.; a respins cererea reconvenţională pentru lipsa calităţii procesuale pasive a aceleiaşi părţi.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel care fost respins ca nefondat prin decizia nr. 296 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a expus istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 şi art. 84 C. proc. civ. şi a celor de la art. 21 din Constituţie.

Totodată, a subliniat că prin decizia nr. 631 din 17 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit că A. S.R.L. are calitate procesuală activă într-un litigiu în care a fost dedus judecăţii acelaşi contract de achiziţie publică.

În acest context, autoarea recursului a subliniat că nu mai putea fi repusă în discuţie calitatea sa procesuală activă în condiţiile în care în litigiul anterior, purtat între aceleaşi părţi, s-a tranşat definitiv acest aspect.

Prin urmare, a conchis că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

În drept, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Municipiul Târgovişte a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul din 3 mai 2022, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului şi a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând în mod prioritar motivul de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 489 alin. (3) C. proc. civ., dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.

Printre motivele de ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs se numără şi cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare a fost invocat din oficiu din perspectiva încălcării normei de procedură reprezentate de art. 457 C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că acţiunea formulată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâtului Municipiul Târgovişte la plata unor sume de bani în temeiul contractului de lucrări nr. x din 8 iunie 2017.

Contractul dedus judecăţii a fost încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016, în urma unei licitaţii organizate pentru atribuirea executării lucrărilor de modernizare şi reabilitare a unui drum public.

Ca atare, prezentul litigiu are ca obiect executarea unui contract de achiziţie publică.

Regimul juridic al căilor de atac pentru acţiunile având acest obiect este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 23/2020, faţă de data declanşării litigiului (31 mai 2019), în aplicarea art. 27 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 (în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 23/2020), "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în prima instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante", iar conform art. 55 alin. (3) din acelaşi act normativ, "hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale evocate anterior, a fost pronunţată Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că:

"hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Având în vedere că prezentul litigiu se circumscrie celor reglementate de art. 53 alin. (1)1 raportat la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma nemodificată prin O.U.G. nr. 23/2020, rezultă că sentinţa primei instanţe putea fi atacată numai cu recurs, conform dezlegării date prin decizia nr. 40 din 18 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Ca atare, soluţionarea cauzei în apel într-un litigiu în care era deschisă numai calea de atac a recursului impune concluzia că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiului legalităţii căii de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În rejudecare, instanţa va avea în vedere incidenţa art. 457 alin. (3) sau a alin. (4) C. proc. civ., faţă exercitarea apelului în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul sentinţei cu privire la calea de atac deschisă împotriva acestei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 296 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.