Recusal against previously ruling judges inadmissible under duplicate ground doctrine; standalone appeal against interlocutory ruling premature absent statutory provision

Şedinţa publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă;

Prin decizia civilă nr. 153/A de la 9 mai 2021, Curtea de apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în temeiul art. 47 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de societatea A. S.R.L. GALAŢI, prin administrator B., împotriva doamnelor judecător C. şi D. şi, ca prematur, recursul formulat de recurenta A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În ceea ce priveşte cererea de recuzare, în motivare s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 47 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., aceasta fiind formulată împotriva aceloraşi judecători şi pentru acelaşi motiv de incompatibilitate ca şi aceea din 4 mai 2021 formulată de societatea debitoare.

În esenţă, această parte a susţinut că cei doi membri ai completului şi-au mai spus părerea cu privire la obiectul cauzei, în acelaşi dosar, respectiv dosarul nr. x/2017, prin respingerea recursului anterior în aceeaşi situaţie.

Acest motiv de incompatibilitate a făcut obiectul cererii de recuzare formulate de aceeaşi parte la 4 mai 2021, respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 6 mai 2021, pronunţată de un alt complet de apel.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din C. proc. civ., nerespectarea dispoziţiilor privind neformularea unei cereri de recuzare împotriva aceluiaşi judecător şi pentru aceleaşi motive de incompatibilitate, fapt ce determină inadmisibilitatea cererii de recuzare, urmează să fie constatată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

În privinţa posibilităţii atacării pe cale separată a încheierilor premergătoare, indiferent dacă acestea sunt preparatorii sau interlocutorii, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie prevăzută expres de către legiuitor, cum este cazul în materia cererilor de intervenţie, a suspendării, acest aspect rezultând cu claritate din dispoziţiile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantei în sensul posibilităţii atacării pe cale separată a acestei încheieri, conform dispoziţiilor privind repunerea pe rol în materia suspendării judecării cauzei, s-a apreciat că acestea sunt de strictă aplicabilitate în această materie, cea a suspendării procesului, iar nu prin analogie şi la instituţia repunerii pe rol, reglementată de art. 400 din C. proc. civ., care este incidentă în materia deliberării şi pronunţării hotărârii, astfel încât formularea înainte de soluţionarea fondului, în speţă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unei căi de atac împotriva încheierii premergătoare din 22 octombrie 2020 va fi respinsă ca fiind prematură.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea/anularea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi este lovită de nulitate absolută şi nu s-a intrat în cercetarea fondului cu privire la excepţia lipsei de imparţialitate.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 47 alin. (3) din C. proc. civ., "sunt, de asemenea, inadmisibile, […], precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate, iar conform alin. (4) al aceluiaşi articol, "nerespectarea condiţiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat".

Textul anterior menţionat a fost instituit tocmai pentru a preveni un eventual abuz al părţii în exerciţiul dreptului de recuzare, în condiţiile în care un alt complet a verificat motivul de incompatibilitate respective, găsindu-l neîntemeiat.

În ipoteza în care cererea de recuzare este inadmisibilă potrivit art. 47 alin. (3) din C. proc. civ. - cazul de faţă - aceasta se soluţionează de către instanţa în faţa căreia a fost formulate, în compunerea căreia intră şi judecătorul recuzat.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că argumentele expuse de recurentă cu privire la temeinicia cererii de recuzare din perspectiva motivelor de casare invocate nu pot fi primite, în condiţiile în care au fost respectate normele privind compunerea instanţei, nu a existat o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespctare atrage sancţiunea nulităţii, au fost indicate motivele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor şi s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din C. proc. civ., dându-se eficienţă în sensul avut în vedere de legiuitor şi nu de parte.

Aceste dispoziţiile legale au fost prevăzute atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv şi eficient al modului de desfăşurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare, raţionamentul juridic al instanţei de apel fiind logic, argumentat şi solid.

Cu privire la nulitatea absolută a hotărârii recurate, art. 457 din C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulităţii hotărârii, consacrând principiul potrivit căruia nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin intermediul căilor de atac. Acest principiu este valabil pentru orice fel de hotărâre, chiar şi pentru încheieri, inclusiv pentru cele premergătoare, care sunt susceptibile de apel sau, după caz, de recurs odată cu fondul [art. 466 alin. (4) şi art. 494 din C. proc. civ..]. Aşadar, în materia nulităţii hotărârilor, nu sunt incidente dispoziţiile art. 178 din C. proc. civ., referitoare la mijloacele de invocare a nulităţii actelor de procedură, astfel încât vor fi respinse susţinerile recurentei şi cu privire la acest aspect.

Reamintind dispoziţiile art. 10 potrivit cărora "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., care prevăd expres că "(1) părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 aprilie 2022.