Personal injury compensation; annulment of cassation appeal for failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 04 iulie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi cu citarea intervenientului forţat C., a solicitat obligarea societăţii de asigurare la plata daunelor morale pentru prejudiciul încercat prin vătămarea gravă a reclamantului în cuantum de 250.000 RON, a daunelor materiale în cuantum de 14.906 RON, reprezentând contravaloare reparaţie motor şi 400, contravaloare tratament medical.

Prin sentinţa civilă nr. 13026 din 06 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1990 din 2 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte acţiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 14.828,71 RON, cu titlu de daune materiale şi suma de 120.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 674 din 25 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost respinse apelurile declarate de apelantul- reclamant A. şi de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1990 din 2 iulie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-intervenient C., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

O primă critică vizează nelegalitatea hotărârii recurate în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca urmare a neaplicării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

În acest sens, recurentul-reclamant arată că, în ceea ce priveşte evaluarea daunelor morale, instanţa de apel, deşi a inserat dispoziţia legală mai sus menţionată, în motivare, aceasta a argumentat că nu poate să aibă în vedere jurisprudenţa, deoarece este una neunitară, ignorând în acest fel dispoziţiile legale.

Recurentul-reclamant apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi prin raportare la dispoziţiile art. 478 alin. (3), respectiv art. 748 alin. (5) C. proc. civ. - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, recurentul-reclamant precizează că prin motivele de apel nu a venit cu pretenţii noi în faţa instanţei de apel, ci a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, în acord cu dispoziţiile art. 478. alin. (5) din C. proc. civ., coroborate cu art. 1 alin. (3) din Ordonanţa nr. 13/2011.

Recurentul-reclamant arată că dobânda legală şi actualizarea sunt menite a asigura repararea integrală a prejudiciului încercat de creditor, conform art. 1.531 alin. (1) şi alin. (2) teza I C. civ.

Dobânda solicitată, astfel cum precizează recurentul-reclamant, reprezintă un accesoriu al creanţei principale şi nu este o cerere nouă făcută în apel, făcând trimitere la dispoziţiile art. 1.381 alin. (3), art. 1.352 alin. (2) lit. e), art. 1.385 alin. (3) şi art. 1.535 din C. civ.

În raport de argumentele şi temeiurile juridice invocate, recurentul-reclamant solicită plata dobânzii legale penalizatoare şi actualizarea despăgubirilor cu rata de inflaţie a B.N.R., începând cu data producerii accidentului (02.10.2016) şi până la dala plăţii efective a despăgubirilor civile.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 04.12.2020, i s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.752,5 RON, această obligaţie reieşind şi din raportul comunicat la data de 16.12.2021 .

Recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 674 din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2022.