Eligibility for ethnic displacement compensation based on witness testimony and civil status records
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, thereby upholding the appellate court's decision to annul the administrative act and recognize the claimant's status as a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute concerned a challenge to a pension authority’s refusal to grant benefits to a claimant born in Bulgaria in 1937, who alleged she was forcibly relocated to Romania in 1940 for ethnic reasons following the Treaty of Craiova. The court found the appeal unfounded, determining that the claimant successfully proved the requisite conditions for compensation under Article 1, lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 (amended by Law No. 189/2000). Applying Article 61 of Law No. 189/2000, the court held that the absence of official documents necessitated the admission of alternative legal evidence, specifically authenticating birth and baptismal records corroborated by sworn witness testimonies confirming the familial relationships and the 1940 relocation.
Legislator headnote
AI generatedart. 61 din Legea nr. 189/2000; Eligibility for ethnic displacement compensation based on witness testimony and civil status records: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, din motive etnice, ori în cauză s-a făcut dovada că reclamanta îndeplinește aceste condiții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 octombrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12338 din 17 octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 13 mai 1937, în localitatea Enigea, Bulgaria, conform certificatului de naștere emis de fostul Consiliu Popular al comunei Cogealac și certificatului de botez eliberat de Parohia Biserica Sf. Alexandru din comuna Enigea, Plasa Stejaru, județul Caliacra.
La acea dată, mama sa trăia în concubinaj, căsătorindu-se la 1 noiembrie 1938, conform actului emis de Serviciul Stării Civile Enigea, județul Caliacra.
La sfârșitul anului 1940, reclamanta împreună cu familia, compusă din mama sa și bunicul său, au fost strămutați ca urmare a Tratatului de la Craiova, în localitatea Cogealac.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea promovată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 12338 din 17 octombrie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța, obligând-o să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada strămutării în altă localitate, pentru motive etnice, cu declarațiile autentificate ale martorilor T.I., C.C. și R.C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Recurenta a susținut în esență, că reclamanta nu a făcut dovada strămutării din motive etnice, întrucât din declarația și situația de avere imobiliară rurală, singura persoană strămutată, apare H.C., bunicul din partea tatălui reclamantei, iar la rubrica numele și vârsta fiecărui copil, apare mențiunea „n-are”.
Iar în mod firesc, tatăl reclamantei, din moment ce era căsătorit și avea propria familie, trebuia să aibă o declarație de avere proprie.
Pe de altă parte, reclamanta nu face dovada filiației față de C.A.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, din motive etnice, ori în cauză s-a făcut dovada că reclamanta îndeplinește aceste condiții.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 189/2000, dovedirea situației prevăzută de art. 1 din aceeași lege, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză din certificatul de naștere eliberat sub nr. 4326 din 26 iulie 1974, de Consiliul Popular al comunei Cogealac, județul Constanța și certificatul de botez eliberat de Parohia Bisericii Sf. Alexandru din comuna Enigea, județul Caliacra - Bulgaria, rezultă fără echivoc că intimata R.E. s-a născut în Bulgaria, la data de 13 mai 1937, mama acesteia numindu-se B.O., căsătorită C.
Cele rezultate din actele de stare civilă sus-menționate se coroborează cu declarațiile martorilor T.I. și C.C. care, audiate în instanță, au arătat că mama intimatei, respectiv B.O. s-a căsătorit, ulterior nașterii intimatei, cu C.A., fiul lui H.C., cel care a dat declarația menționată mai sus, iar în anul 1940, când intimata-reclamantă avea trei ani, au fost strămutați din Bulgaria, în România, reclamanta, mama sa (C.O.), tatăl său (C.A.) și bunicul său (H.C.).
Așa fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.