Appeal over C.A.S.S. reimbursement and procedural suspension annulled for failure to state statutory cassation grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the claimant’s appeal (recurs) against the 6 October 2021 interlocutory order of the Bucharest Court of Appeal, which had suspended the appellate proceedings, thereby leaving that suspension in force and upholding the procedural posture adverse to the claimant. The underlying dispute concerned the claimant’s action seeking reimbursement of social health insurance contributions (C.A.S.S.) withheld from his indemnity under Law No. 341/2004, based on High Court decision No. 14/2020 and the non-application of the general prescription period. The annulment was grounded in procedural non-compliance: under Articles 486(1)(d), 489(2), and 499 of the Code of Civil Procedure, the appeal must state specific grounds of illegality falling within the exhaustive cassation cases of Article 488, and the claimant’s submissions raised only merits-based arguments and a request to proceed in absentia, without challenging the legality of the suspension ordered pursuant to Article 242(1) for failure to fulfill procedural obligations.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 din Legea nr. 263/2010, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (3) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ; Appeal over C.A.S.S. reimbursement and procedural suspension annulled for failure to state statutory cassation grounds: The underlying dispute concerned the claimant’s action seeking reimbursement of social health insurance contributions (C.A.S.S.) withheld from his indemnity under Law No. 341/2004, based on High Court decision No. 14/2020 and the non-application of the general prescription period. The annulment was grounded in procedural non-compliance: under Articles 486(1)(d), 489(2), and 499 of the Code of Civil Procedure, the appeal must state specific grounds of illegality falling within the exhaustive cassation cases of Article 488, and the claimant’s submissions raised only merits-based arguments and a request to proceed in absentia, without challenging the legality of the suspension ordered pursuant to Article 242(1) for failure to fulfill procedural obligations.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for annulling the appeal as the ground for the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate de apelanţii A. şi de CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 102 din 11 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.
În susţinerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că solicită ca restituirea sumelor cu titlul de C.A.S.S. pe care pârâta le-a reţinut din indemnizaţia acordată acestuia în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, începând cu anul 2015, să fie făcută cu respectarea solicitării din cererea de chemare în judecată, cât şi a apelului declarat, solicitare care are la bază prevederile deciziei nr. 14 din 17 februarie 2020, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 513/16.06.2020, cât şi a jurisprudenţei în această materie.
Recurentul-reclamant susţine că pârâta induce în eroare instanţa prin necunoaşterea vădită a calităţii sale confirmată prin certificatul anexat cererii de chemare în judecată şi prin interpretarea eronată a prevederilor deciziei nr. 14/2020 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, cât şi a termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut în Legea nr. 227/2015.
Precizează, de asemenea, recurentul-reclamant că la data de 29.04.2021 în Monitorul Oficial nr. 459 a fost promulgată completarea art. 107 din Legea nr. 263/2010 care prevede că termenul general de prescripţie nu se aplică pentru recuperarea de către beneficiarul dreptului la pensie a sumelor neplătite de către casa teritorială de pensii competentă.
Sub un ultim aspect, recurentul-reclamant menţionează că data comunicării încheierii de suspendare reiese din înscrisurile anexate, iar solicitarea de judecare în lipsă se regăseşte în cererea de chemare în judecată.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat de recurentul-reclamant sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentul-reclamant.
Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) statuând sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a expus nicio critică de nelegalitate a încheierii recurate, argumentele sale vizând fondul cauzei. Simpla menţiune a recurentului-reclamant în sensul că solicitarea de judecare a cauzei în lipsă se regăseşte în cererea de chemare în judecată nu reprezintă o critică de nelegalitate, suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză fiind dispusă în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor instituite în sarcina apelantului-reclamant şi nu pentru lipsa părţilor.
Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerinţe care nu au fost respectate de către recurentul-reclamant.
Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2022.