Scope of cassation review: distinguishing contract termination procedural defects from merits and excluding factual re-examination under Art. 488(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 20 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., să se dispună obligarea societăţii pârâte la plata sumei totale de 58.200 euro, cu titlu de pretenţii, rezultate din neexecutarea culpabilă a contractului de subînchiriere din data de 09.01.2017; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.R.L. a depus la dosar cerere reconvenţională, arătând că solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 165.410 euro în RON la cursul B.N.R. la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1251 din 22 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta; a obligat pârâta să plătească reclamantei: suma de 9.500 euro, reprezentând penalităţi de întârziere, în echivalent în RON, la cursul B.N.R. euro-leu de la data efectuării plăţii şi suma de 28.500 euro, reprezentând suma constituită de reclamantă drept depozit de garanţie, în echivalent în RON, la cursul B.N.R. dolar-leu de la data efectuării plăţii, conform contractului de subînchiriere încheiat între părţi la data de 09.01.2017; a respins în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile reclamantei; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.352,97 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru; a luat act că reclamanta şi-a rezervat dreptul să solicite alte cheltuieli de judecată pe cale separată; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 912A din 24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 22 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.; a fost obligă apelanta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu de avocat achitat în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs.

În motivarea cererii, recurenta-pârâtă expune exhaustiv situaţia de fapt şi susţine că, perpetuând erorile de legalitate ale primei instanţe, instanţa de apel s-a raportat la prevederile art. 1.270 alin. (1), la art. 1.350 şi la art. 1.358 alin. (1) C. civ., omiţând să verifice condiţiile şi termenele ce conduc la angajarea răspunderii civile contractuale.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că intimata-reclamantă nu a respectat condiţiile de comunicare a declaraţiei de reziliere din 31.05.2019 şi nici termenele de împlinire a acesteia, prevăzute în contractul de închiriere.

Recurenta-pârâtă invocă şi greşita aplicare a art. 1.516 alin. (2) pct. 2 C. civ., susţinând că există justificare în neexecutarea obligaţiei asumate prin contract.

Potrivit recurentei-pârâte, nerespectarea termenului prevăzut de art. 10.3 din contract, ce schimba în totalitate cursul evoluţiei relaţiilor contractuale şi calea spre rezilierea contractului constituie cel mai important aspect al strategiei sale de argumentare, pe care instanţa de apel a încercat să îl anuleze prin invocarea eronată a prevederilor art. 1.481 alin. (3) şi a art. 1.552 C. civ.

O ultimă critică vizează invocarea eronată a prevederilor art. 1.548 şi a art. 1.552 C. civ. de către instanţa de apel, cu consecinţa creării unui raţionament juridic forţat, în vederea justificării culpei recurentei-pârâte, fiind minimizat rolul condiţiilor şi termenelor impuse de contract. În opinia recurentei-pârâte, sancţiunea nerespectării acestora, inclusiv în ceea ce priveşte notificarea de reziliere, este nulitatea absolută.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Prioritar, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., reţinând că, până la încheierea şedinţei de judecată, recurenta-pârâtă a depus la dosar originalul chitanţei în cuantum de 2.434 RON, privind taxa judiciară de timbru.

Recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prioritar, Înalta Curte reţine, raportat la modul în care au fost expuse argumentele referitoare la motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că cererea de recurs nu a fost structurată exclusiv pe aspecte de nelegalitate, recurenta-pârâtă făcând, deopotrivă, referiri la aspecte de netemeinicie.

Înalta Curte arată că stabilirea situaţiei de fapt intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive, în urma evaluării probelor administrate în cauză.

Controlul judiciar realizat în calea extraordinară de atac a recursului este limitat la verificarea legalităţii hotărârii recurate, neputând fi repusă în discuţie situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte arată că, faţă de situaţia de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1.270 alin. (1), de art. 1.350 şi art. de 1.538 alin. (1) C. civ. pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei.

Ca atare, nu poate fi reţinută aplicarea eronată a dispoziţiilor legale mai sus enunţate, în raport de situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

Totodată, Înalta Curte arată că argumentele ce vizează motivele justificate cu privire la neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de subînchiriere, nerespectarea termenului prevăzut de art. 10.3 din contract, cele care referitoare la culpa recurentei-reclamante şi la rezilierea contractului de subînchiriere din data de 09.01.2017, în raport de care aceasta invocă aplicarea greşită sau eronată a dispoziţiilor art. 1.516 alin. (2) pct. 2, a art. 1.481 alin. (3), a art. 1.552 şi a art. 1.548 C. civ., reprezintă aspecte de netemeinicie, care ţin de probatoriul administrat în cauză şi care excedează analizei de nelegalitate care se efectuează în recurs.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., iar potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat. În raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.776,95 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 912A din 24 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 11.776,95 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2022.