Exclusive consumer domicile jurisdiction under Art. 121 CPC vs. general territorial competence

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 22 iunie 2021, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. x/2021, reclamanta Enel Energie Muntenia S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei 2.532,42 RON cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare facturi neachitate, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de la data scadenţei şi până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 150 alin. (1) şi (2), art. 223 alin. (3), art. 277, art. 453, art. 663 şi art. 1.026-1.033 C. proc. civ., art. 1.270, art. 1.516 şi art. 1.535 C. civ., art. 969 si urm. şi art. 1.073 C. civ. de la 1864, art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, art. 174 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, art. 155 alin. (28) din Legea nr. 571/2003; art. 319 alin. (29) Codul fiscal, art. 87 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5 din 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Legea nr. 13/2007 şi Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 10370 din 11 octombrie 2021, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că în cauză cererea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, fiind incidente normele de competenţă prevăzute la art. 121 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere domiciliul pârâtului din Com. Mioarele, judeţ Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Câmpulung.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 23 noiembrie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 282/2022 din 3 martie 2022, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa în argumentarea soluţiei a reţinut că în cauză competenţa teritorială este alternativă, fiind incidente normele de competenţă prevăzute la art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. În consecinţă, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, Judecătoria Sector 2 Bucureşti, care nu putea să îşi mai decline competenţa.

A mai reţinut instanţa că necompetenţa fiind de ordine privată putea fi invocată doar de pârât şi nu de instanţă din oficiu.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 16 martie 2022, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sector 2 Bucureşti şi Judecătoria Câmpulung, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Enel Muntenia S.A. a formulat o cerere de valoare redusă prin care a solicitat obligarea pârâtului A. la plata contravalorii energiei electrice facturate precum şi a penalităţilor de întârziere.

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă este reglementată la Titlul X din C. proc. civ., care la art. 1028 prevede "competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, stabilindu-se potrivit dreptului comun".

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Înalta Curte reţine însă că, în cauză, sunt supuse analizei raporturile contractuale dintre un profesionist şi un consumator având în vedere obiectul şi cauza cererii deduse judecăţii, respectiv o cerere de valoare redusă fundamentată pe un contract de prestări servicii, în domeniul de activitate al unei societăţi, încheiat cu o persoană fizică.

Competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva unui consumator este reglementată de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

În ceea ce priveşte domiciliul pârâtului, în calitatea sa de consumator, se reţine că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, chiar dacă la momentul sesizării instanţei avea domiciliul potrivit fişei eliberate din Registrul Naţional al Evidenţei Persoanelor în localitatea Mioarele, judeţ Argeş, acesta locuia, în fapt, în municipiul Bucureşti. În acest sens, se constată că din facturile de utilităţi emise de reclamantă, în justificarea pretenţiilor, rezultă adresa de corespondenţă a pârâtului din Bucureşti sos. x, Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". Prin urmare, din punct de vedere procesual, relevant este locul unde persoana a declarat că poate fi găsită în vederea comunicării actelor de procedură potrivit declaraţiei sale.

În condiţiile în care locuinţa efectivă a reclamantului se afla la data sesizării instanţei în municipiul Bucureşti, sector 2 şi având în vedere dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a litigiului, Înalta Curte reţine că Judecătoriei Sector 2 Bucureşti îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Contrar celor reţinute de Judecătoria Câmpulung în hotărârea de declinare a soluţionării cauzei, incidente sunt regulile de competenţa teritorială exclusivă prevăzute la art. 121 C. proc. civ., de ordine publică potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod. Prin urmare, excepţia de necompetenţă teritorială poate fi invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi cod.

Faţă de considerentele anterior expuse şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.