Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 883/2022 AI generated

Contractual forum clause valid; Specialized Tribunal of Mureș holds jurisdiction in jurisdictional conflict.

Case Number Decizia nr. 883/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling that the Specialized Tribunal of Mureș has territorial jurisdiction to hear the case, thereby prevailing over the Sibiu Tribunal's declination. The underlying dispute is a contractual liability action by the plaintiffs seeking restitution of unspent amounts withheld from the price of a share transfer agreement, substitution of personal collateral guarantees, and legal penalizing interest, based on alleged non-performance of contractual obligations under the 2020 share cesion contract. The decisive legal basis was the application of Art. 126(1) of the Civil Procedure Code, which permits parties to prorogate territorial jurisdiction by agreement; the Court found that Article 12 of the contract unequivocally designated the courts at the company's registered seat (Târnăveni, Mureș County) for disputes arising from the contract, and since jurisdiction was not exclusive, this clause validly derogated from the default rule in Art. 107(1). The Court ordered that jurisdiction lies with the Specialized Tribunal of Mureș, and the decision is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 1530 C. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Contractual forum clause valid; Specialized Tribunal of Mureș holds jurisdiction in jurisdictional conflict: The underlying dispute is a contractual liability action by the plaintiffs seeking restitution of unspent amounts withheld from the price of a share transfer agreement, substitution of personal collateral guarantees, and legal penalizing interest, based on alleged non-performance of contractual obligations under the 2020 share cesion contract. The decisive legal basis was the application of Art. 126(1) of the Civil Procedure Code, which permits parties to prorogate territorial jurisdiction by agreement; the Court found that Article 12 of the contract unequivocally designated the courts at the company's registered seat (Târnăveni, Mureș County) for disputes arising from the contract, and since jurisdiction was not exclusive, this clause validly derogated from the default rule in Art. 107(1). The Court ordered that jurisdiction lies with the Specialized Tribunal of Mureș, and the decision is final.

Keywords

AI generated
resolution of jurisdictional dispute contractual clause conflict rule hearing of the parties article of civil procedure basis of liability

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Used to settle the negative conflict of jurisdiction and establish the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 12 aprilie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 04 martie 2021 la Tribunalul Specializat Mureş, sub nr. x/2021, reclamanţii A. S.R.L. şi B. au solicitat obligarea pârâtului C. la restituirea sumelor nefolosite din suma reţinută din preţul cesiunii părţilor sociale ale societăţii D. S.R.L., pentru acoperirea debitelor, respectiv restituirea sumelor pentru care nu există documente de plată sau sume pentru reţinerea cărora nu există temei contractual sau legal.

Totodată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la substituirea tuturor garanţiilor colaterale personale formate de către asociaţii cedenţi, reclamanţi în prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv de către dl. E. şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru raporturi între profesionişti, pentru restituirea cu întârziere a sumelor vizate, de la data scadenţei obligaţiilor de restituire până la achitarea efectivă a acestor sume.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1527 şi art. 1530 C. civ.

Reclamanţii au formulat aceste pretenţii şi în temeiul contractului privind cesionarea părţilor sociale ale societăţii D. S.R.L. din 02.09.2020, încheiat între părţi.

Prin sentinţa nr. 105 din 21.10.2021, pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de către pârât prin întâmpinare, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

În motivarea soluţiei, tribunalul a reţinut că în cauză nu este incident art. 126 alin. (1) C. proc. civ. privind alegerea de competenţă, invocată de reclamanţi, întrucât din prevederile art. 12 din contractul de cesiune nu rezultă în mod neechivoc care este societatea raportat la sediul căreia părţile contractante au dorit să stabilească competenţa de soluţionare a neînţelegerilor născute din acest contract.

În consecinţă, tribunalul a stabilit competenţa instanţei prin raportare la prevederile de drept comun, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul.

2. Cauza a fost înregistrată la 29 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 7/C din 11 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de reclamanţi şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecata cauzei şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a reţinut că la art. 12 din contractul de cesiune din 02.09.2020 părţile au prevăzut o clauză atributivă de competenţă, potrivit căreia, în situaţia în care soluţionarea amiabilă nu este posibilă, litigiul va fi înaintat spre soluţionare instanţelor competente de la sediul societăţii D. S.R.L.

Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. privind alegerea de competenţă sunt norme speciale şi derogatorii faţă de cele de drept comun prevăzute la art. 107 alin. (1) din acelaşi cod şi că sediul social al societăţii D. S.R.L. este în Mun. Târnăveni, judeţ Mureş, instanţa a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 9 martie 2022, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Specializat Mureş şi Tribunalul Sibiu, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Specializat Mureş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că în cauză conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.

În cauză, se reţine că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumelor nefolosite din suma reţinută din preţul cesiunii părţilor sociale ale societăţii D. S.R.L. şi la substituirea tuturor garanţiilor colaterale personale.

Reclamanţii au formulat aceste pretenţii invocând neîndeplinirea de către pârât a obligaţiilor asumate prin contractul de cesiune a părţilor sociale ale societăţii D. S.R.L., încheiat între părţi la 02.09.2020, instanţa de judecată fiind astfel învestită să se pronunţe asupra unei acţiunii în răspundere contractuală.

Analizând contractul de cesiune de părţi sociale din 02.09.2020, încheiat între părţi, se constată că la art. 12 a fost prevăzută o clauză atributivă de competenţă, potrivit căreia, în situaţia în care soluţionarea amiabilă nu este posibilă, litigiul privind interpretarea sau executarea obligaţiilor contractuale va fi înaintat spre soluţionare instanţelor competente după sediul societăţii.

Totodată, se reţine că la art. 1.3 din acelaşi contract părţile au convenit ca societatea D. S.R.L. să fie denumită în contract "societatea".

Prin urmare, este cert că prin clauza atributivă de competenţă s-a stabilit în mod neechivoc competenţa instanţelor de la sediul societăţii D. S.R.L. pentru soluţionarea litigiilor decurgând din contractul de cesiune de părţi sociale încheiat la 02.09.2020.

Chiar dacă societatea D. S.R.L. nu este parte în litigiu, clauza atributivă de competenţă este aplicabilă în cauză, întrucât reprezintă voinţa părţilor contractante, care au ales ca orice diferend decurgând din contractul de cesiune de părţi sociale să fie soluţionat de instanţele de la sediul acesteia, din municipiul Târnăveni, judeţul Mureş.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Prin urmare, regula stabilită la art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului nu este una exclusivă, clauza atributivă de competenţă stipulată de părţi la art. 12 din contract privind instanţele din circumscripţia sediului societăţii D. S.R.L. îşi produce efectele în cauză, în sensul prorogării competenţei în favoarea instanţei sesizate de reclamanţi, alta decât cea la care se referă art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, fiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea voluntară de competenţă potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că sediul societăţii D. S.R.L. este în municipiul Târnăveni, judeţul Mureş, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Specializat Mureş.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2022.