Inadmissibility of recourse against recusal dismissal in cassation proceedings: no standalone appeal against procedural incidents in irrevocable matters

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în cadrul recursului formulat împotriva încheierii din data de 17.08.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată, ca fiind vădit neîntemeiată, şi a dispus înaintarea dosarului completului 7 Recurs; în baza art. 1081 alin. (1) punctul 1 lit. b) din C. proc. civ. din 1865, a aplicat petentului A., o amendă judiciară în sumă de 200 RON.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs contestatorul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, precum şi pe dispoziţiile art. 3041 din acelaşi Cod.

La termenul de judecată de astăzi, 25 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului formulat.

Examinând cu prioritate, admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

În speţă, recursul a fost exercitat împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată 7R, compus din preşedinte B., judecător C. şi judecător D., ca neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul."

Aşadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare nu are, din punctul de vedere al căilor de atac un regim propriu, ci căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acesteia sunt supuse aceluiaşi acelaşi regim juridic care se aplică căilor de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârii asupra fondului, astfel că această încheiere poate fi atacată numai odată cu fondul şi doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.

Recuzarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecăţii, astfel că, în lipsa unei norme speciale şi derogatorii, nu se poate admite ca, pentru încheierea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.

Pe de altă parte, potrivit art. 282 alin. (2) coroborat cu art. 316 din C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecăţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii, sunt hotărâri irevocabile.

În speţă, prin încheierea recurată, s-a respins o cerere de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluţionarea recursului împotriva încheierii din data de 17.08.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Prin urmare, coroborând textele legale anterior menţionate, întrucât, în speţă, hotărârea ce se va pronunţa în soluţionarea recursului, are caracter irevocabil, reiese că, încheierea prin care s-a soluţionat un incident procedural (cum este cazul încheierii atacate cu recurs în cauză, prin care s-a respins o cerere de recuzare formulată de recurent), care nu a avut drept consecinţă întreruperea sau suspendarea cursului judecăţii, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 2 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 312 alin. (1), raportat la art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.