Recurs inadmissible for failure to articulate cassation grounds regarding passive procedural standing and contractual debt assumption

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea acesteia la plata sumei de 170.000 euro, echivalent în RON şi a sumei de 4.103,3082 euro daune moratorii, penalităţi de întârziere calculate de la data scadenţei şi până la 30.09.2020, precum şi în continuare până la data plăţii efective. A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.01.2021, reclamantul a depus precizări, prin care a învederat că principalul capăt de cerere, privind suma de 170.000 euro, a rămas fără obiect, ca efect al plăţii din 08.12.2020, iar în ce priveşte calcularea daunelor moratorii, suma solicitată devine 6.254,956 euro, fiind actualizată câtimea acestora şi pentru perioada 01.09.2020-08.12.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 619/06.05.2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. S.A., a admis excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind suma de 170.000 euro, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată în ce priveşte capătul de cerere cuprinzând obligaţia de plată a sumei de 170.000 euro, a admis cererea în ce priveşte daunele-interese moratorii, cu titlu de dobândă legală, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.254,95 euro, echivalent în RON la data plăţii, reprezentând dobândă legală aferentă debitului de 170.000 euro, calculată de la data scadenţei fiecărei rate şi până la achitarea efectivă a debitului, a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.506 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel pârâta B. S.A..

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia civilă nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021 a respins apelul - litigii cu profesioniştii - formulat de apelanta-pârâtă, societatea B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 619/06.05.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., având ca obiect acţiune în daune contractuale, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică adusă deciziei recurate vizează respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, invocată prin raportare la conţinutul contractului de preluare a datoriei încheiat la data de 25.10.2019 între societatea B. S.A. în calitate de debitor iniţial şi societatea C. S.R.L. în calitate de debitor nou.

Conform art. 2 din preambulul contractului şi dispoziţiile art. 2.2 şi art. 5.1 din contract societatea B. S.A. a cedat toate drepturile şi obligaţiile rezultate din Acordul de Mediere.

Totodată la data semnării contractului de preluare a datoriei s-a consemnat că societatea B. S.A. este descărcată de orice obligaţii ce decurg din Acordul de Mediere semnat la data de 23.02.2017.

Se mai arată faptul că preluarea datoriei a fost comunicată dlui A. prin notificarea emisă către acesta, primită şi confirmată ulterior de reclamant, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 1317 C. civ.

Se reţine faptul că instanţa de fond cât şi cea de apel au dat o dezlegare nelegală excepţiei invocată, având în vedere faptul că instanţa nu a analizat excepţia în baza temeiurilor legale invocate de pârâtă respectiv dispoziţiile art. 1317 şi art. 1318 C. civ., ci în baza altor temeiuri legale.

Se mai arată că instanţa nu a dat eficienţă tuturor înscrisurilor depuse la dosar, respectiv întreaga corespondenţă scrisă purtată între părţi, încălcând astfel principiul analizării probelor în ansamblul lor.

Instanţa a făcut o interpretare eronată, textual, a modului în care reclamantul şi-a exprimat acordul în sensul celor prevăzute de dispoziţiile art. 1317 C. civ.

În cuprinsul acordului de mediere din 2017, părţile nu au prevăzut excepţia de la plată, care să permită debitorului să-şi cesioneze creanţa ulterior.

Astfel, instanţa de fond, având în vedere doar actele invocate de reclamant şi prin interpretarea eronată a acordului creditorului, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În continuare, criticile recurentei vizează aspectele legate de fondul cauzei, care nu vor fi prezentate în sinteză, faţă de obiectul recursului.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanţei de apel.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

La termenul de astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul trebuie să indice una sau mai multe ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia civilă nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, indicând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a dat o dezlegare greşită excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a dispus admiterea cererea de chemare în judecată în ce priveşte daunele-interese moratorii, cu titlu de dobândă legală.

Prin memoriul de recurs recurenta-pârâtă a criticat decizia sub aspectul nelegalităţii soluţiei instanţei de prim control judiciar de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive.

Raportat la această împrejurare, criticile recurentei-pârâte nu pot fi încadrate în ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reţine că susţinerile referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive nu combat argumentele instanţei de prim control judiciar, criticile formulate fiind o preluare identică a celor expuse şi în memoriul de apel.

Or, pentru a determina examinarea deciziei de apel sub aspectul conformităţii acesteia cu normele de drept aplicabile, recurenta trebuia să indice concret normele de drept care ar fi fost greşit aplicate de instanţa devolutivă de atac.

În speţă, aşa cum s-a arătat, recurenta-pârâtă s-a limitat la reiterarea criticilor expuse şi în memoriul de apel, fără a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei de apel prin raportare la considerentele acesteia.

Pe de altă parte, aspectele legate de fondul cauzei vizează temeinicia cererii de chemare în judecată, iar nu considerentele instanţei de prim control judiciar în ceea ce priveşte cererea de apel.

Se observă din această perspectivă că recurenta-pârâtă nu critică decizia de apel, cu respectarea limitelor impuse căii extraordinare de atac a recursului prin art. 483 alin. (3) C. proc. civ. ci reiterează aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi probatoriul administrat.

Astfel, în lipsa unor critici ale soluţiei atacate, care să poată fi circumscrise vreunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., exigenţele acestui text de lege impuse sub sancţiunea nulităţii recursului nu sunt întrunite.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va da eficienţă art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 361/2021 din 16 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2022.