Peremption of cassation appeal due to one-year procedural inactivity in labor and social insurance dispute

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2188/31.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012 (număr în format vechi 62/2014) a fost constatată nulitatea recursului declarat de recurenta A. împotriva sentinţei civile nr. 10956 din data de 06.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, pentru nemotivare în termen.

Împotriva acestei decizii, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 10956 din data de 06 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, recurenta-reclamantă A. a formulat contestaţie în anulare, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 23.10.2014, sub nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2014 (număr în format vechi 7688/2014), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 2188/31.03.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr. 10956/06.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Bucureşti; în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat contestatoarei o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 14 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului pe cale administrativă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 03.09.2020, sub acelaşi număr de dosar.

Legal citate, părţile nu s-au înfăţişat în instanţă la termenul de judecată din 6 octombrie 2020, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, pentru lipsă părţi.

De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

La data de 23 noiembrie 2021, a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 25 ianuarie 2022.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 din C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare excepţia perimării recursului, reţinând următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.

Pe lângă rolul sancţionator, perimarea are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din data de 6 octombrie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 6 octombrie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

Prin urmare, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (6 octombrie 2020) şi până la data repunerii pe rol (25 ianuarie 2022), trecând, astfel, mai mult de 1 an, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

În ce priveşte cererea de judecare în lipsă formulată de recurentă abia la data de 25 ianuarie 2022, Înalta Curte constată că această cerere nu are caracter întreruptiv al termenului şi nici nu are aptitudinea de a conduce la reluarea judecăţii, câtă vreme a fost făcută cu mult după momentul împlinirii termenului legal de perimare, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 1 an, în temeiul dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1149 din 1 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.