Challenge for annulment based on material error: court failure to attach proof of stamp duty to physical file despite electronic registration

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 341 din 10 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, deşi din dovada de înmânare a actului de procedură aflat la dosarului de recurs, reiese că a fost adusă la cunoştinţa recurentei-pârâte A. S.A. obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.882,5 RON, partea primind actul de procedură la data de 08.07.2021, totuşi recurenta-pârâtă nu s-a conformat acestei obligaţii.

Prin urmare, cum recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurenta-pârâtă A. S.A. nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, Înalta Curte a făcut aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., anulând recursul ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. S.A. a formulat contestaţie în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii, anularea deciziei nr. 341/10.02.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017 şi soluţionarea cererii de recurs formulată de A. în prezenta cauză, în sensul admiterii acesteia.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat, în sinteză, că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., fiind îndeplinită condiţia erorii materiale, întrucât recursul a fost anulat ca netimbrat, cu toate că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru figurează ca înregistrată, conform dosarului electronic, însă această dovadă se pare că lipseşte din dosarul fizic, ceea ce a determinat instanţa să pronunţe hotărârea contestată.

Pentru reţinerea erorii materiale ca motiv de contestaţie în anulare specială este necesar ca instanţa sa se raporteze, în principiu, la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii atacate. Or, în situaţia dedusă judecaţii în prezentul dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost înregistrată la dosar atât la data de 14.07.2021 (comunicare prin e-mail), cât şi la data de 15.07.2021 (comunicare prin servicii de curierat), după cum rezultă din vizele aplicate chiar de registratura instanţei. Este astfel evident că la momentul pronunţării hotărârii ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare (10.02.2022), la dosar exista dovada achitării taxei judiciare de timbru, contrar celor reţinute de instanţă.

În concluzie, contestatoarea a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., decizia nr. 341/10.02.2022 fiind pronunţată cu săvârşirea unei erori materiale constând în neobservarea înaintării şi înregistrării la dosarul cauzei a dovezii achitării taxei judiciare de timbru de către A..

Intimata Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca netemeinică şi nefondată; în cazul în care se va aprecia motivul contestaţiei întemeiat şi se va anula hotărârea atacată, a solicitat acordarea unui termen în vederea soluţionării cauzei.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiurile de drept incidente, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Conform art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie au statuat că prin eroare materială se înţelege orice eroare evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat/insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen ori a fost legal timbrat, şi, pentru verificarea acestor situaţii, nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, verificând evidenţele instanţei, se constată că recurenta-pârâtă a transmis, cu mult înainte de soluţionarea recursului, atât prin e-mail (nr. de înregistrare la secţia a II-a Civilă 7684/14.07.2021), cât şi prin serviciul de curierat (nr. de înregistrare la secţia a II-a Civilă 7717/15.07.2021), dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat de instanţă, respectiv 3.882,5 RON, însă această dovadă, deşi a fost înregistrată la dosarul electronic, în sistemul ECRIS, din cauza unor disfuncţionalităţi la nivelul instanţei, iar nu din motive imputabile recurentei-pârâte, nu a fost ataşată la dosarul fizic de recurs.

Înalta Curte reţine că recurenta-pârâtă nu putea să prevadă faptul că dovada de achitare a taxei judiciare de timbru nu a fost ataşată la dosarul fizic de recurs, în condiţiile în care această dovadă a fost transmisă Înaltei Curţi, fiind înregistrată în evidenţele instanţei şi menţionată în dosarul electronic, în sistemul ECRIS.

În acest context, trebuie avut în vedere faptul că prin Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12.09.2014 pronunţată în cauza Hietsch contra României, instanţa europeană a constatat încălcarea art. 6 par. 1 din Convenţie, prin respingerea contestaţiei reclamantei, pe motiv că dovada plăţii taxei judiciare de timbru datorate în recurs nu se afla la dosar, deşi partea a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandată, proba acestei plăţi, în forma şi termenele prevăzute de C. proc. civ., însă aceasta nu a fost depusă la dosarul de recurs din cauza unor disfuncţionalităţi la nivelul grefei sau serviciilor poştale, iar nu din motive imputabile reclamantei.

Totodată, este de menţionat că accesul liber la justiţie şi implicit dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv dau expresie unei idei generale, potrivit căreia o protecţie eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare.

Astfel, Înalta Curte reţine că ar fi total injust ca prezenta contestaţie în anulare să fie respinsă, în condiţiile în care, recurenta-pârâtă a transmis la dosar, în contextul pandemiei Covid-19, atât prin e-mail, cât şi prin serviciul de curierat dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul solicitat de instanţă.

De altfel, recurenta însăşi a depus alăturat contestaţiei în anulare copia dovezii achitării taxei judiciare de timbru de 3.882,5 RON RON, precum şi dovada transmiterii acesteia către instanţă, purtând viza de intrare a secţiei a II-a Civile.

Prin urmare, prezenta contestaţie în anulare se impune a fi admisă chiar dacă dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost ataşată la dosarul fizic de recurs, întrucât această disfuncţionalitate de la nivelul instanţei, nu îi este imputabilă recurentei, iar C. proc. civ. nu stabileşte în sarcina acesteia obligaţia de a se asigura că taxa judiciară de timbru a fost depusă la dosarul fizic al instanţei, ci impune numai transmiterea acesteia în termenul legal, ceea ce recurenta a făcut.

O soluţie de respingere a contestaţiei în anulare ar însemna sancţionarea recurentei-pârâte pentru deficienţele de ordin funcţional de la nivelul instanţei, situaţie care nu ar fi putut fi prevăzută în mod legitim de recurentă şi nici nu îi poate fi imputată.

Partea recurentă a făcut dovada achitării taxei de timbru de 3.882,5 RON RON în termen şi, în plus, a probat că a transmis Înaltei Curţi, fiind înregistrată în evidenţele instanţei, dovada plăţii taxei judiciare de timbru aferentă recursului pe care recurenta-pârâtă A. S.A. l-a formulat împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

În concluzie, în lumina situaţiei de fapt prezentate, având în vedere şi considerentele Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Hietsch contra României, Înalta Curte constată că este întemeiată contestaţia în anulare.

Din considerentele ce preced, dat fiind că în cauză subzistă cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A., va anula decizia atacată şi va fixa termen pentru judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă la 8 iunie 2022, ora 10:00, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 341 din 10 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Anulează decizia atacată şi fixează termen pentru judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 357/2017 din 13 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă la 8 iunie 2022, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2022.