Competence for prepayment restitution: alternative territorial jurisdiction based on the contract's stipulated place of performance

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea, la data de 15 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rupea a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., Păuleşti, solicitând instanţei ca, după administrarea probelor, prin sentinţa pronunţată, să dispună: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.200 RON, plătită cu titlu de avans conform contractului nr. x/29.07.2019, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor, şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare- cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamnatei, ca neîntemeiată, constatarea faptului că a intervenit rezoluţiunea contractului nr. x/29.07.2019, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiei corelative de punere la dispoziţie a infrastructurii necesare montării echipamentului produs de către pârâtă, obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor reprezentând diferenţa de preţ între valoarea avansului achitat şi costurile de producţie a instalaţiei, sumă ce a fost estimată la 7659 RON, cu cheltuieli de judecată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 545/2021 din 15 iulie 2021, Judecătoria Rupea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rupea, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "pretenţii", privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. Rupea, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., Păuleşti, în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Art. 107 C. proc. civ. cuprinde regula generală în materie de competenţă teritorială de ordine privată: Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa a apreciat că textul de lege invocat de reclamantă, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., se referă la obligaţia a cărei executare se pretinde ori a cărei neexecutare determină cererea de rezoluţiune/reziliere a contractului, sens în care locul stipulat pentru executare trebuie determinat pentru fiecare obligaţie litigioasă în parte.

Din analiza acţiunii formulate de reclamantă, instanţa a observat, în primul rând, faptul că reclamanta, deşi a invocat ca temei răspunderea contractuală, nu a solicitat executarea unei obligaţii contractuale (respectiv plata preţului sau furnizarea serviciilor), rezoluţiunea sau anularea contractului, ci doar restituirea unor sume de bani plătite cu titlu de avans, fapt ce nu se poate încadra în noţiunea de executare a obligaţiilor contractuale.

În al doilea rând, instanţa a reţinut că norma de competenţă alternativă este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei. Din analiza contractului nr. x/29.07.2019 reiese faptul că, în ceea ce priveşte obligaţia de plată a preţului (a cărei restituire parţială se solicită), în acesta nu este prevăzut în mod expers locul plăţii, ci doar că acesta se va efectua prin transfer bancar cu OP, în contract fiind prevăzut doar faptul că produsele vor fi livrate (obligaţia corelativă) la locaţia beneficiarului (noţiune care nu echivalează cu noţiunea de sediu), fără a fi menţionată o adresă sau măcar o localitate unde se va face livrarea. Mai mult, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamanta nu a solicitat rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de livrare a produselor, ci doar restituirea avansului achitat de către aceasta.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile privind competenţa alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., constatând, totodată, că pârâta S.C. B. S.R.L. are sediul în com. Păuleşti, sat Găgeni, nr. 565, jud. Prahova.

A mai reţinut instanţa că neintroducerea acţiunii la instanţa teritorială competentă, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, fiind un caz de necompetenţă de ordine privată; or, pârâta S.C. B. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rupea prin întâmpinarea depusă în termenul procedural, şi, potrivit prevederilor art. 107 C. proc. civ., a apreciat că instanţa competentă a soluţiona prezenta cauză este Judecătoria Ploieşti.

2.2). La data de 31 august 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, iar prin sentinţa civilă nr. 7950 din 21 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta-pârâtă A. S.R.L. Rupea şi pârâta-reclamantă B. S.R.L. Păuleşti, în favoarea Judecătoriei Rupea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei; a trimis dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Potrivit alin. (1) al art. 107 din C. proc. civ. (cu denumirea marginală "Regula generală"), "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În speţă, instanţa a apreciat că competenţa teritorială nu se determină prin aplicarea prevederilor art. 107 din C. proc. civ., avute în vedere de Judecătoria Rupea, ci prin aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., întrucât, cererea de chemare în judecată reprezintă o acţiune "privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Astfel, a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată de faţă s-a solicitat restituirea avansului şi plata dobânzii legale şi s-a menţionat că, în luna aprilie 2020, văzând că nu există posibilitatea concretă de a se instala staţia, a comunicat pârâtei-reclamante că nu mai are nevoie de aceasta, având în vedere pierderea oportunităţilor, şi că, în luna februarie 2021, a notificat pârâta să îi restituie avansul ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligaţiei asumate de pârâta-reclamantă. Prin întâmpinare-cerere reconvenţională, pârâta-reclamantă s-a referit la notificarea "ca urmare a pretinsei rezoluţiuni unilaterale". De aceea şi examinând motivele cererii de chemare în judecată, instanţa a apreciat că acţiunea este una privitoare la executarea contractului, în sensul că s-a solicitat restituirea avansului pentru motivul neexecutării obligaţiei pârâtei-reclamante şi prin învederarea faptului că a comunicat dorinţa sa că nu mai are nevoie de executarea obligaţiei. În aceste condiţii, în speţă, este irelevant faptul că reclamanta-pârâtă nu a formulat un petit care să aibă ca obiect anularea, rezoluţiunea sau rezilierea.

Susţinerea pârâtei-reclamante, în sensul că în contract nu este prevăzut locul executării obligaţiei, a apreciat instanţa că este neîntemeiată, întrucât cap. IV art. 2 din contractul nr. x/29.07.2019 stipulează că "produsele vor fi livrate la locaţia beneficiarului", iar, în lipsa altor precizări, locaţia beneficiarului înseamnă chiar sediul acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Rupea, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Judecătoria Rupea şi Judecătoria Ploieşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv, norma de competenţă de drept comun din art. 107 din C. proc. civ., şi, cea din art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, referitoare la competenţa teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", textul de lege reglementând, aşadar, competenţa teritorială de drept comun.

Acţiunea civilă prin care se solicită restituirea avansului plătit în temeiul contractului de prestări- servicii, cum este cea în speţă, are caracter personal, deoarece, prin ea, reclamanta îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv, de a obţine restituirea prestaţiilor materiale achitate cu titlu de avans în temeiul raportului juridic încheiat.

În considerarea caracterului acţiunii, legiuitorul a reglementat competenţa teritorială alternativă, iar art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., menţionează că: "în afară de instanţa domiciliului sau sediului pârâtului, mai sunt competente: 3. instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Facultatea alternativă a competenţei teritoriale între instanţa de la sediul pârâtului şi instanţa locului executării obligaţiei operează numai dacă în actul juridic încheiat de părţi a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei şi, în acest caz, faţă de dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Numai în situaţia în care părţile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, potrivit art. 107, coroborat cu art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., competentă teritorial să judece prezenta cauză este atât judecătoria în circumscripţia căreia are domiciliul pârâta-reclamantă, cât şi judecătoria în a cărei circumscripţie este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei.

Or, prin contractul nr. x/29.07.2019 încheiat în cauză, părţile au prevăzut la Cap. IV "Termene de livrare", art. 2:

"Produsele vor fi livrate la locaţia beneficiarului,...", adică, Loc. Rupea, oraş Rupea, jud. Braşov, acesta fiind locul prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei.

În cauză, judecătoria în a cărei circumscripţie este situat locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei este, aşadar, Judecătoria Rupea, instanţă la care reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Fiind legal învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată, Judecătoria Rupea s-a dezînvestit cu nesocotirea dispoziţiilor legale menţionate, în cauză nefiind incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., greşit reţinute, care au ca obiect de reglementare competenţa teritorială de drept comun.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., şi prin raportare la art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cerere privind executarea unui contract, este Judecătoria Rupea.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Rupea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Rupea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.