Suppression of cassation appeal for appellate decisions in corporate resolution annulment proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the appellate decision in force. The dispute concerned a challenge to a corporate general assembly resolution, where the claimant and a personal interventionist sought to overturn the lower court's dismissal of their main and intervention claims, while the defendant company and accessory intervenors had successfully reversed the first-instance judgment. The decisive legal basis was the suppression of the right to appeal in cases where the law provides that first-instance decisions are subject only to appeal, as mandated by Article 132(9) of Law No. 31/1990 regarding joint-stock companies and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, in conjunction with Article 27 of the Code of Civil Procedure, which established that the procedural law in force at the start of the process governed the available remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, art. 27 C. proc. civ; Suppression of cassation appeal for appellate decisions in corporate resolution annulment proceedings: În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2109/2018 din 25 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul declarat de pârâta A. S.A. Bucureşti, împotriva încheierii din data de 02.11.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelantul- reclamant B., apelanta- intervenientă în interes propriu C. şi cu intimaţii - intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., ca nefondat; a respins apelul incident formulat de apelantul- reclamant B. şi apelanta- intervenientă în interes propriu C. împotriva sentinţei civile nr. 1051/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu apelanta- pârâtă A. S.A. şi intimaţii- intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1051/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelantul- reclamant B., apelanta- intervenientă în interes propriu C. şi intimaţii- intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a respins, ca neîntemeiate, cererea principală formulată de reclamantul B. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.; a admis cererile de intervenţie accesorii în interesul pârâtei A. S.A. formulate de E. S.R.L. şi D.; a respins solicitarea reclamantului şi intervenientei în interes propriu de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi a luat act că apelanta- pârâtă A. S.A. şi-a rezervat dreptul de-a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamantul B. şi intervenienta C..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 11.01.2019, sub nr. x/2018.
III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018
În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
IV. Procedura de filtrare a recursului
În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.
Recurenţii au depus punct de vedere, în scris, la raport, prin care au arătat că admisibilitatea recursului depinde de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând suspendarea judecării recursului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă de la 16 ianuarie 2020, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., s-a dispus suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a României a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990 (excepţie respinsă, conform Deciziei CCR nr. 834/09.12.2021).
V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, "... Hotărârea judecătorească- pronunţată în cererea de anulare hotărâre A.G.A., cum este cazul în speţă, s.n.- este supusă numai apelului", iar alin. (10) de la acelaşi text prevede că:
"Hotărârea definitivă de anulare va fi menţionată în Registrul Comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor acţionarilor".
Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Textul de lege anterior evocat reglementează, aşadar, litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, se constată că recursul de faţă are ca obiect decizia civilă nr. 2109/2018 din 25 octombrie 2018, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul declarat de pârâta A. S.A. Bucureşti, împotriva încheierii din data de 02.11.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelantul- reclamant B., apelanta- intervenientă în interes propriu C. şi cu intimaţii - intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., ca nefondat; a respins apelul incident formulat de apelantul- reclamant B. şi apelanta- intervenientă în interes propriu C. împotriva sentinţei civile nr. 1051/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu apelanta- pârâtă A. S.A. şi intimaţii- intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1051/28.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu apelantul- reclamant B., apelanta- intervenientă în interes propriu C. şi intimaţii- intervenienţi în interesul pârâtei D. şi E. S.R.L., şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a respins, ca neîntemeiate, cererea principală formulată de reclamantul B. şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.; a admis cererile de intervenţie accesorii în interesul pârâtei A. S.A. formulate de E. S.R.L. şi D.; a respins solicitarea reclamantului şi intervenientei în interes propriu de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi a luat act că apelanta- pârâtă A. S.A. şi-a rezervat dreptul de-a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Aşadar, hotărârea instanţei de apel face parte din categoriile de hotărâri enunţate limitativ la art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data promovării acţiunii introductive vizând cererea de anulare hotărâre A.G.A., în aplicarea art. 27 C. proc. civ.
Fiind o hotărâre judecătorească care se încadrează în ipoteza reglementată de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, rezultă că este o hotărâre definitivă, de la data pronunţării, şi, astfel, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 şi art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.., raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B. şi de intervenienta C. împotriva deciziei civile nr. 2109/2018 din 25 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.