Civil procedure: Dispositive effect of appellant’s waiver of extraordinary appeal under the principle of party autonomy

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de instanţă

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 27 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul promovat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2825/04.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a admis apelul incident promovat de B. împotriva sentinţei civile nr. 2825/04.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 şi a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat reclamantul la plata către pârâta B.. a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanţă, reduse; a respins cererea apelantei B.. de obligare a apelantului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamantul A., invocând, în drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

II. Derularea procedurii judiciare şi considerentele instanţei de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 C. proc. civ.

Prin cererea scrisă înregistrată la dosarul de recurs la data de 15 februarie 2022, recurentul- reclamant a solicitat să se ia act de renunţarea sa la judecata recursului declarat, întemeiată, în drept pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., cerere precizată ulterior la solicitarea instanţei, la 02.03.2022, solicitând să se ia act de renunţarea sa la judecata recursului, motivul renunţării, fiind acela că a ajuns la un consens cu intimata.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunţare la judecată, va lua act de manifestarea de voinţă a recurentului-reclamant.

De principiu, renunţarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziţie al reclamantului, în calitatea sa de iniţiator al demersului judiciar, de a renunţa la soluţionarea unei cauze, fără a avea obligaţia de a-şi justifica manifestarea de voinţă şi fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privinţa acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

În cauză, recurentul- reclamant a solicitat expres să se ia act că renunţă la judecarea recursului declarat, învederând că a ajuns la un consens cu intimata.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă".

Având în vedere că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., se reţine că, în aceste condiţii, devin aplicabile şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata căii de atac exercitate, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanţei de fond, şi care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi.

Respectând, astfel, principiul disponibilităţii părţilor, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-reclamant A. a renunţat la judecata căii de atac a recursului, sens în care, va lua act de cererea formulată, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate.

Date fiind dispoziţiile legale arătate şi aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunţării la judecată, când instanţa nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecăţii ori de calităţile părţilor implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunţare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către recurent, în condiţiile existenţei manifestării sale de voinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 27 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.