Cassation of construction contract rescission invalidated for failure to articulate statutory illegality grounds

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 307/2021 din 22 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul Litigii cu profesioniştii, formulat de apelanta reclamanta A. S.R.L., Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1204/10.11.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. S.R.L. Medgidia, având ca obiect constatare nulitate act - reziliere contract, şi a schimbat în tot sentinţa apelată; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a constatat reziliat Contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019 încheiat între reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., şi a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 279.533 RON reprezentând daune - interese; a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 13.600 RON.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, pârâta Societatea B. S.R.L.- prin lichidator judiciar C.., solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecarea apelului.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.., recurenta- pârâtă a relevat, pe larg, statuările instanţei de apel şi considerentele acesteia şi, în dezvoltarea motivelor recurs invocate, a susţinut următoarele:

Între părti s-a încheiat contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019.

Conform contractului, intimata s-a obligat să execute în favoarea apelantei toate lucrările de structură, rezistenţă, şarpantă, arhitectură, finisaje interioare şi exterioare, faţade, instalaţie electrică şi sanitară, amenajare curte, conform Autorizaţiei de construire nr. x/06.06.2019 la obiectivul din str. x de Nord. lot 3/9+3/10. CV8a, Costineşti.

Potrivit art. 4.1 alin. (1) din contract, antreprenorul s-a obligat să execute şi să finalizeze toate lucrările conform graficului de execuţie prevăzut în Anexa 3. până cel târziu la 15.05.2020.

Conform art. 7.1 din contract, plăţile se vor efectua în tranşe, în baza facturilor şi situaţiilor de lucrări, iar potrivit art. 7.3 din contract, dacă beneficiarul a confirmat situaţiile de lucrări, antreprenorul va emite facturile fiscale, iar beneficiarul achită factura în termen de maxim 10 zile de la primirea acesteia.

Astfel, s-a respectat art. 7.1 din contract, în sensul că, după confirmarea lucrărilor de către beneficiar, antreprenorul emitea facturile in care erau menţionate lucrările efectuate de către antreprenor, pentru care beneficiarul făcea apoi plata.

Menţionează că nu era nevoie de "situaţii de lucrări" in forma scrisa, deoarece pe fiecare factura erau menţionate lucrările efectuate, care trebuiau plătite.

Arată că pentru întreaga suma de bani, de 279.533.01 de RON, primita de către antreprenor de la beneficiar, antreprenorul a efectuat lucrările corespunzătoare, afirmaţii ce vor fi dovedite cu înscrisuri.

Mai mult, a efectuat lucrări în plus, care nu au fost plătite de către beneficiar, şi a emis, în acest sens, factura x/20.12.2019 pe care a stornat-o, deoarece beneficiarul nu a vrut să o primească.

Mai menţionează că, pe la jumătatea lunii decembrie 2019, după ce a efectuat timp de peste 2 luni, lucrările menţionate în facturile emise către beneficiar, angajaţii B. S.R.L. au fost daţi afară de pe şantier, împreuna cu utilajele proprii, de către persoane "cu aspect de bătăuşi". angajate de către intimata-reclamantă, şi administratorul B. S.R.L., D., avea probleme de sănătate şi nu a putut continua litigiul cu reclamanta.

Recurenta- pârâtă susţine că instanţa de apel nu ia în considerare nicio dovadă din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor de către B. S.R.L..

Instanţa de apel arată că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de Contractul de antrepriză nr. x/23.09.2019.

Recurenta-pârâtă consideră greşită această interpretare, deoarece, chiar şi din probele administrate în cauză - contract şi facturi, se putea observa că plata lucrărilor se făcea, doar după executarea acestora, după recepţionarea acestora de către beneficiar, şi că situaţiile de lucrări erau integrate în facturi, prin menţionarea lucrărilor ce urmau sa fie plătite.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 15.09.2021, sub nr. x/2020.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la data de 11 februarie 2020, deci, după intrarea în vigoare a legii.

Prin rezoluţia din 03 decembrie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, iniţial, la data de 3 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunţat prezenta decizie.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece, nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii şi exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate. În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe.

În speţă, se constată că recursul, deşi întemeiat în drept pe motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrabile în textul de lege al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. aceasta, în condiţiile în care, recurenta- pârâtă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau aspecte în ce priveşte fondul cauzei şi pretinse greşeli reproşate instanţei de apel; recurenta nu critică raţionamentul acesteia, ci reia susţinerile privind situaţia de fapt şi probele administrate, şi faptul că instanţa de apel nu ia în considerare nicio o dovadă din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor de către B. S.R.L..

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că, criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs, recurenta- pârâtă şi-a exprimat nemulţumirea sub aspectul modului de stabilire a situaţiei de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raţionamentul instanţei în interpretarea probatoriului, a înscrisurilor, facturi, etc.; or, dezvoltarea acestora nu permite încadrarea şi analizarea din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de lege, motiv pentru care, nu pot fi reţinute ca şi critici de nelegalitate.

Faţă de criticile deduse judecăţii în calea de atac a recursului, cât şi prin raportare la considerentele instanţei de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurenta- pârâtă readuce spre analiză instanţei de control judiciar probleme asupra cărora instanţa anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilităţii încadrării susţinerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absenţa unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluţia acestei instanţe.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului şi modalităţii de administrare şi apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta- pârâtă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţa de apel în motivarea soluţiei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- pârâtă S.C. B. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 307/2021 din 22 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.