Appeal deemed perempted for inactivity after insolvency suspension; claimants' damages action irrevocably terminated.

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 24/2013-A din 18 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2008, a admis, ca fondat, apelul civil declarat de către apelanta S.C. A. S.A. Oradea, în contradictoriu cu intimatele- reclamante B. în nume propriu şi în reprezentarea legală a minorelor C. şi D., intimata S.C. E. S.A., intimatul chemat în garanţie F., împotriva sentinţei civile nr. 678/C din 19.04.2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: a respins în întregime acţiunea formulată şi precizată de reclamanta B. în nume propriu şi în reprezentarea legală a minorelor C. şi D. împotriva intimaţilor S.C. A. S.A. Oradea, S.C. E. S.A. şi intimatul chemat în garanţie F.; a obligat intimata B., la 3500 RON cheltuieli de judecată în favoarea apelantei S.C. A. S.A. Oradea şi la 1000 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatului F.; a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. în nume propriu şi în reprezentarea legală a minorelor C. şi D. împotriva aceleaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamantele B., C. prin reprezentant legal B. şi D. prin reprezentant legal B., la data de 04 iunie 2013.

La termenul de judecată din 14 martie 2014, constatându-se că intimata- pârâtă S.C. A. S.A. Oradea a intrat în procedura insolvenţei- dosar nr. x/2013 al Tribunalului Bihor, în considerarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, măsură menţinută, ulterior, prin încheierea de şedinţă din 8 martie 2018. De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, perimarea recursului de faţă pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul, având în vedere următoarele considerente:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., de la 1865, "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

(2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din data de 8 martie 2018, prin care s-a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului în cauză, dispusă prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2014, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 1 an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 8 martie 2019.

Deosebit de aceasta, Înalta Curte mai reţine că sentinţa nr. 1013 din 02 decembrie 2020 a Tribunalului Bihor, pronunţată în dosarul nr. x/2013, prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei S.C. A. S.A. Oradea, a rămas definitivă, prin neapelare, la data de 12 ianuarie 2021.

Se constată şi că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 249 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 250 - 251 din C. proc. civ., de la 1865.

La data de 28 februarie 2022, a fost întocmit referatul cu propunerea de verificare şi luare a măsurilor necesare, instanţa stabilind termen la 31 martie 2022 în vederea discutării incidentului procedural al perimării, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

Astfel fiind, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării în cauză, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (14 martie 2014) şi până la data repunerii pe rol (31 martie 2022), trecând, astfel, mult mai mult de 1 an, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 249 C. proc. civ. de la 1865, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi, de asemenea, că nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 1 an, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ., de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B., C. prin reprezentant legal B. şi D. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 24/2013- A din 18 aprilie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.