Inadmissibility of cassation in labor disputes under exclusive appeal jurisdiction for wage claim disputes

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de baza, spor prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b), teza finală, cap. II din Anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017, coroborat cu art. unic lit. B) pct. I si 3 din Anexa 2 la H.G. nr. 153/2018, începând cu 1 aprilie 2019 pentru reclamantul A. şi începând cu 1 martie 2018 pentru reclamanta B., şi în continuare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1026 din 8 aprilie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Sindicatul Valahia în numele şi pentru membrul de sindicat A..

Prin decizia civilă nr. 1973 din 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul Sindicatul Valahia în numele şi pentru membrul de sindicat A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Sindicatul Valahia în numele şi pentru membrul de sindicat A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material edictate de art. 7 alin. (1) lit. b), teza finală, cap. II din Anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017, coroborat cu art. unic lit. B) pct. I si 3 din Anexa 2 la H.G. nr. 153/2018 în sensul că a reţinut că activitatea reclamantului A. nu se desfăşura în secţiile şi compartimentele cu paturi de psihiatrie.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a solicitat respingerea căii de atac declarate.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 1973 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care s-a respins apelul formulat de reclamantul Sindicatul Valahia în numele şi pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinţei civile nr. 1026 din 8 aprilie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, într-un litigiu având ca obiect acordarea unor drepturi băneşti de natură salarială. Instanţa supremă reţine că decizia recurată a fost pronunţată în cadrul unei acţiuni din materia litigiilor de muncă, în calea de atac a apelului.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile pronunţate de instanţele de fond în materia conflictelor de muncă sunt supuse numai apelului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Valahia în numele şi pentru membru de sindicat A. împotriva deciziei civile nr. 1973 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL VALAHIA ÎN NUMELE ŞI PENTRU MEMBRU DE SINDICAT A. împotriva deciziei civile nr. 1973 din 28 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 martie 2022.